Acesta este review-ul meu personal (impresii) pentru filmul „Halima’s Path” (2012).
Țara: Croația, Bosnia și Herțegovina, Slovenia
Gen: Dramă, război
Regizor: Arsen Anton Ostojić
Actori principali: Alma Prica, Olga Pakalović, Mijo Jurišić, Mustafa Nadarević, Miraj Grbić, Daria Lorenci
Descriere
Halima este o femeie bosniacă al cărei fiu a dispărut în timpul războiului. La ani după încheierea conflictului, ea continuă să-i caute rămășițele, pentru a-i putea oferi măcar un mormânt.
Dar identificarea prin ADN o obligă să se confrunte cu un secret de familie păstrat timp de decenii și să caute o femeie de care o despart răni vechi.
O poveste despre două femei, un copil și o iubire maternă pe care nici războiul, nici trecerea timpului nu o pot șterge.
Detalii interesante despre film și actori
- O poveste adevărată: Scenaristul Feđa Isović s-a inspirat din tragedia familiei Fazlić, care și-a pierdut fiul adoptiv, Emir, în războiul din Bosnia. Isović era cunoscut și pentru serialul de comedie „Lud, zbunjen, normalan”, o schimbare de registru impresionantă.
- Alma Prica a dat audiție pentru rol. Deși era o actriță consacrată de teatru, nu a primit automat rolul principal. A participat la probe filmate, după aproape nouă ani de absență din cinematografie.
- Filmările au fost solicitante fizic și emoțional. Alma Prica povestea că uneori se trezea la patru dimineața, lucra în frig, fiind răcită, apoi se întorcea la Zagreb pentru spectacolele de teatru. Gândul la suferința oamenilor reali din spatele poveștii o ajuta să depășească oboseala.
- Bosnia a fost recreată în Croația. Filmările s-au desfășurat în zona Pisarovina, lângă Zagreb, aleasă pentru asemănarea peisajului cu regiunea Bosanska Krajina. Actorii au trebuit să exerseze și particularitățile graiului local pentru autenticitate.
- O ultimă noapte memorabilă: Regizorul a povestit că vremea fusese surprinzător de frumoasă aproape pe tot parcursul filmărilor. În ultima noapte însă, o ploaie torențială a prelungit lucrul până în zori, când echipa a încheiat producția cu o mică petrecere de rămas-bun.
Ce mi-a plăcut
M-a impresionat enorm felul în care filmul vorbește despre război fără să transforme războiul în spectacol. Aici nu exploziile sunt cele care te răscolesc, ci chipul unei mame care așteaptă un răspuns de ani întregi.
Alma Prica construiește un personaj extraordinar prin reținere. Nu are nevoie să plângă în fiecare scenă pentru ca durerea Halimei să devină aproape insuportabilă. Uneori o privire spune mai mult decât un monolog.
Mi-a plăcut și faptul că povestea nu împarte oamenii simplist în buni și răi. Relațiile dintre personaje sunt complicate de religie, prejudecăți, alegeri personale și împrejurări istorice.
Mesaj
Uneori, războiul îi ucide pe oameni o singură dată, dar îi condamnă pe cei rămași să le trăiască pierderea în fiecare zi.
Iar iubirea unei mame nu are nevoie de o legătură de sânge pentru a fi adevărată.
Recomandare
Recomand din toată inima „Halima’s Path”, dar vă avertizez: nu este un film din care ieșiți cu sufletul ușor.
Este una dintre acele povești care îți strâng stomacul tocmai pentru că nu par construite să te impresioneze. Sunt dureri atât de reale, încât cinematografia nu trebuie decât să le lase să vorbească.
Pentru mine, forța acestui film stă în simplitatea lui. Nu încearcă să explice un război întreg, ci îți arată ce rămâne dintr-o viață după ce războiul a trecut prin ea.
Un film profund, tulburător și greu de uitat.
Premii
- Premiul Publicului – Festivalul de Film de la Pula, 2012.
- Premiul Publicului – Festivalul de Film de la Cottbus, 2012.
- Marele Premiu pentru cel mai bun film – Festivalul Internațional de Film de la Mons, 2013.
- Propunerea Croației pentru Premiile Oscar 2014, categoria Cel mai bun film într-o limbă străină, fără nominalizare.
Leave a Reply