Jurnalul de Filme

Acesta este review-ul meu personal (impresii) pentru filmul „On Our Own” („De capul nostru”) (2026).

Țara: România, Italia

Gen: Dramă, social, psihologic, maturizare

Regizor: Tudor Cristian Jurgiu

Scenariu: Anca Buja, Tudor Cristian Jurgiu

Durata: 94 de minute

Actori principali: Denisa Vraja, Vlad Furtună, Mara Diaconu-Ducica, Sofia Vasiliu, Dominique Toma

Descriere:

„On Our Own” („De capul nostru”) urmărește viața Flaviei, o adolescentă dintr-un oraș mic din România, ai cărei părinți au plecat la muncă în Italia. Rămasă singură de la vârsta de paisprezece ani, fata a fost nevoită să învețe mult prea devreme să se descurce fără sprijinul zilnic al familiei. Independența ei nu este rezultatul unei alegeri, ci al unor împrejurări care au obligat-o să își asume responsabilități pentru care nu era pregătită emoțional.

Flavia și-a construit o aparență de siguranță și maturitate, folosind sarcasmul și distanța față de ceilalți pentru a ascunde sentimentul de abandon. Atunci când află că părinții săi urmează să divorțeze, echilibrul fragil pe care îl construise începe să se destrame. Familia pe care o aștepta, chiar și de la distanță, pare să dispară definitiv din viața ei.

În această perioadă dificilă, Flavia găsește sprijin în prietenia cu Luca, un adolescent care cunoaște la rândul său experiența unei familii fragmentate. Împreună cu alți tineri, cei doi încearcă să creeze un spațiu în care să se simtă în siguranță, departe de absența părinților și de responsabilitățile pe care adulții le-au lăsat în urmă.

Apariția a doi frați mai mici, Lia și Dudu, care au fugit de acasă, le oferă adolescenților ocazia de a construi o familie improvizată. Pentru Flavia, grija față de copii devine o modalitate de a oferi altora ceea ce ei i-a lipsit: atenție, protecție și sentimentul că aparține cuiva.

Însă relațiile dintre copii și adolescenți sunt mai complicate decât par inițial. Fiecare poartă propriile răni, propriile temeri și propria nevoie de libertate, iar intențiile bune nu sunt întotdeauna suficiente pentru a înlocui stabilitatea unei familii.

Filmul explorează consecințele emoționale ale migrației economice, maturizarea forțată, singurătatea și nevoia de apartenență, punând în centrul poveștii o generație care a învățat să supraviețuiască înainte de a avea ocazia să se bucure pe deplin de copilărie.

Detalii interesante:

„De capul nostru” este al treilea lungmetraj al regizorului Tudor Cristian Jurgiu, cunoscut pentru filmele „Câinele japonez” (2013) și „Și poate mai trăiesc și azi” (2020). Regizorul continuă să exploreze relațiile de familie și dificultățile comunicării dintre oameni, dar de această dată își îndreaptă atenția asupra adolescenților afectați de migrația părinților.

Punctul de plecare al filmului este o realitate socială importantă pentru România: numărul mare de copii care cresc în absența unuia sau a ambilor părinți, plecați la muncă în alte țări. În prezentarea proiectului, regizorul a explicat că această situație l-a determinat să investigheze contradicția dintre neîncrederea adolescenților în ideea de familie și dorința lor profundă de a construi una.

Filmul este o coproducție româno-italiană realizată de Libra Films și Indyca. Producătorii sunt Tudor Giurgiu și Bogdan Crăciun, alături de coproducătorii italieni Simone Catania și Francesca Portalupi. Proiectul a beneficiat de sprijinul unor instituții și programe cinematografice europene, inclusiv Eurimages și Creative Europe.

Imaginea este semnată de Andrei Butică, scenografia de Sonia Constantinescu, iar montajul îi aparține lui Alexandru Popescu, cu participarea Roxanei Szel. Muzica filmului este realizată de Marco Biscarini și Mihai Ghiță.

Un aspect important al distribuției este alegerea unor actori tineri, printre care Denisa Vraja, Vlad Furtună, Mara Diaconu-Ducica, Sofia Vasiliu și Dominique Toma. Prezența lor contribuie la autenticitatea poveștii, care urmărește nu doar problemele sociale ale adolescenților, ci și felul în care aceștia vorbesc, se apropie, se resping și încearcă să își definească propriile relații.

În 2024, proiectul a primit premiul Work in Progress în cadrul Les Films de Cannes à Bucarest, o recunoaștere importantă pentru o producție aflată încă în dezvoltare și finalizare.

Filmul a fost selectat în secțiunea Forum a Festivalului Internațional de Film de la Berlin din 2026, o secțiune cunoscută pentru promovarea cinematografiei independente și a producțiilor care abordează teme sociale și umane într-o manieră personală. În același an, a fost prezentat și la Festivalul Internațional de Film Transilvania, în secțiunile Zilele Filmului Românesc și Teen Spirit.

Ce mi-a plăcut:

Mi-a plăcut în primul rând alegerea unei teme sociale care, deși privește un număr foarte mare de familii din România, nu este întotdeauna analizată din perspectiva copiilor. Plecarea părinților la muncă în străinătate este discutată frecvent în termeni economici, prin prisma veniturilor, a remitențelor și a posibilităților materiale oferite celor rămași acasă. Filmul mută însă atenția asupra costului emoțional al acestei decizii.

Mi se pare importantă distincția dintre independența dobândită firesc, prin maturizare, și independența impusă unui copil de absența adulților. Flavia pare puternică și capabilă să se descurce singură, dar această imagine ascunde nevoia de protecție și de stabilitate pe care nu a încetat să o aibă. Faptul că un adolescent reușește să supraviețuiască fără părinți nu înseamnă că absența acestora nu îl afectează.

Am apreciat și ideea familiei improvizate, construită între tineri care încearcă să compenseze lipsurile propriilor vieți. Este interesant cum dorința de a avea grijă de cineva poate deveni, în același timp, o încercare de a vindeca propria singurătate. Flavia nu caută doar să îi protejeze pe cei mai mici, ci și să descopere un loc în care să fie necesară și acceptată.

Un alt aspect care mi-a atras atenția este faptul că povestea nu prezintă relațiile dintre adolescenți într-o manieră idealizată. Solidaritatea există, dar este însoțită de neînțelegeri, impulsivitate, nesiguranță și reacții contradictorii. Acești tineri încearcă să se comporte ca adulții fără să aibă experiența și echilibrul emoțional necesare pentru a gestiona toate situațiile.

Mi-a plăcut și perspectiva asupra familiei ca nevoie umană, nu doar ca structură definită prin legături de sânge. Filmul ridică întrebarea dacă oamenii care au fost lipsiți de afecțiune și stabilitate pot construi singuri relațiile de care au nevoie și cât de dificil este să oferi altora siguranța pe care tu însuți nu ai cunoscut-o.

Premii:

În 2026, „De capul nostru” a câștigat CICAE Art Cinema Award în secțiunea Forum a Festivalului Internațional de Film de la Berlin, distincție acordată de Confederația Internațională a Cinematografelor de Artă.

Anterior, în 2024, proiectul a primit Work in Progress Award în cadrul Les Films de Cannes à Bucarest, premiu destinat susținerii filmelor aflate în proces de realizare.

Filmul a fost inclus în selecția oficială a secțiunii Forum la Berlinala 2026 și în programul Festivalului Internațional de Film Transilvania din același an.

Recomandare:

Recomand „On Our Own” („De capul nostru”) celor interesați de cinematografia românească contemporană, de dramele sociale și de poveștile despre adolescenți care trebuie să înfrunte responsabilități mult prea mari pentru vârsta lor.

Este un film care merită urmărit nu doar pentru povestea personajelor, ci și pentru problema socială pe care o aduce în atenție. Migrația economică poate îmbunătăți situația materială a unei familii, dar nu poate înlocui automat prezența, afecțiunea și sprijinul emoțional de care un copil are nevoie.

Pentru spectatorii care apreciază filmele realiste, preocupate de relațiile umane și de consecințele deciziilor adulților asupra generațiilor tinere, „De capul nostru” oferă o perspectivă sensibilă și necesară asupra unei realități românești încă foarte actuale.