Jurnalul de Filme

Acesta este review-ul meu personal (impresii) pentru filmul „The Last Rifleman” (2023).

Țara: Regatul Unit
Gen: Dramă, război, istoric, biografic
Regizor: Terry Loane
Scenarist: Kevin Fitzpatrick
Actori principali: Pierce Brosnan, Clémence Poésy, John Amos, Jürgen Prochnow, Ian McElhinney, Samuel Bottomley, Desmond Eastwood, Tara Lynne O’Neill, Stella McCusker

Descriere

„The Last Rifleman” este o dramă inspirată din fapte reale, despre un veteran al celui de-al Doilea Război Mondial care hotărăște să întreprindă o ultimă călătorie spre locurile unde, cu multe decenii în urmă, tinerețea sa a fost schimbată pentru totdeauna.

Acțiunea se desfășoară în anul 2019, în Irlanda de Nord. Artie Crawford, interpretat de Pierce Brosnan, este un veteran în vârstă de 92 de ani, care locuiește într-un cămin de îngrijire după o viață lungă, marcată de experiența războiului și, mai recent, de pierderea soției sale.

În apropierea aniversării a 75 de ani de la Debarcarea din Normandia, Artie află despre ceremoniile comemorative organizate în Franța. Pentru el, evenimentul nu reprezintă doar o întâlnire festivă a veteranilor, ci o ocazie de a reveni într-un loc care continuă să ocupe un spațiu important în amintirile sale.

În ciuda vârstei înaintate și a dificultăților fizice, Artie decide să plece singur din cămin și să călătorească până în Normandia, fără să anunțe personalul care îl îngrijește.

Drumul se dovedește mult mai complicat decât și-ar fi imaginat. Transportul, distanțele și nevoia de a se descurca într-o lume care s-a schimbat profund devin obstacole importante pentru un om obișnuit, cândva, să se bazeze exclusiv pe propriile puteri.

Pe parcursul călătoriei, Artie întâlnește oameni de vârste și naționalități diferite. Unii îl ajută, alții sunt surprinși de încăpățânarea lui, iar aceste întâlniri dau poveștii momente de umor și sensibilitate.

În același timp, drumul spre Franța readuce la suprafață amintiri pe care bătrânul veteran le-a purtat cu sine timp de decenii. Experiențele războiului, prieteniile formate în condiții extreme și pierderile suferite continuă să-i influențeze felul în care privește trecutul.

Filmul alternează aventura prezentului cu ecourile unei istorii personale pe care Artie nu a reușit niciodată să o lase complet în urmă.

„The Last Rifleman” este o poveste despre memorie, prietenie, îmbătrânire și nevoia de a încheia anumite capitole ale vieții, indiferent cât timp a trecut de la evenimentele care le-au deschis.

Detalii interesante despre film și actori

Povestea filmului a fost inspirată parțial de un eveniment real petrecut în 2014. Bernard Jordan, un veteran britanic în vârstă de 89 de ani, a plecat din căminul său de îngrijire din Hove, Anglia, pentru a participa la comemorarea a 70 de ani de la Debarcarea din Normandia. Călătoria sa a atras atenția presei internaționale și a devenit un simbol al dorinței veteranilor de a-și onora camarazii.

Scenaristul Kevin Fitzpatrick s-a inspirat și din documentarul BBC „We Fought on D-Day”, realizat în 2004, care prezenta mărturiile unor veterani nord-irlandezi. Filmul nu reprezintă o biografie fidelă a lui Bernard Jordan, ci construiește un personaj fictiv, Artie Crawford, pornind de la aceste experiențe reale.

Pierce Brosnan a acceptat rolul după ce a citit scenariul și a fost impresionat de dimensiunea emoțională a poveștii. Regizorul Terry Loane a povestit că i-a trimis scenariul actorului într-o zi de vineri, iar duminică Brosnan l-a sunat din Malibu pentru a-i spune că dorește să participe la proiect.

Actorul a discutat și cu soția sa, Keely Shaye Smith, despre colaborarea cu Terry Loane. Cei doi au urmărit filmul regizorului „Mickybo and Me” (2004), iar experiența i-a întărit convingerea că Loane era potrivit pentru această poveste.

Transformarea fizică a lui Pierce Brosnan a fost una dintre cele mai solicitante componente ale producției. Actorul avea aproximativ 69 de ani în timpul filmărilor și trebuia să interpreteze un personaj de 92 de ani.

Pentru aceasta, echipa de machiaj a folosit proteze faciale, modificări ale texturii pielii și alte tehnici menite să redea credibil aspectul unui bărbat trecut de nouăzeci de ani. Procesul dura aproximativ două ore și jumătate în fiecare dimineață, iar îndepărtarea machiajului necesita încă o oră la sfârșitul zilei.

Regizorul a povestit că, după câteva săptămâni de filmări, se obișnuise atât de mult cu imaginea bătrânului Artie, încât a fost surprins când l-a întâlnit pe Pierce Brosnan fără machiaj, în înfățișarea sa obișnuită.

O altă provocare pentru actor a fost accentul nord-irlandez. Brosnan, născut în Republica Irlanda, a trebuit să lucreze la particularitățile vorbirii personajului, pentru ca Artie să fie credibil ca veteran originar din Irlanda de Nord.

Filmările s-au desfășurat în principal în Irlanda de Nord, inclusiv în Belfast, Antrim și Holywood. Centrul localității Antrim a fost transformat pentru anumite secvențe într-un oraș francez, iar clădirea folosită drept cămin de îngrijire a fost sediul unei organizații de cercetașe din Holywood.

Echipa a filmat și la sediul Ulster Aviation Society, într-un fost complex aeronautic din apropierea localității Lisburn. Acolo au fost folosite hangare și aeronave istorice, iar regizorul a adaptat parțial scenariul pentru a valorifica posibilitățile oferite de această locație.

Pentru autenticitatea uniformelor, medaliilor și echipamentelor militare, realizatorii au colaborat cu specialiști și au consultat colecțiile Royal Ulster Rifles Museum din Belfast. Terry Loane a considerat că asemenea detalii erau esențiale pentru respectarea istoriei veteranilor.

Una dintre cele mai emoționante experiențe ale filmărilor a avut loc în Franța, la un cimitir militar din apropierea localității Cambes-en-Plaine, unde sunt înmormântați militari ai Royal Ulster Rifles. Echipa a obținut permisiunea de a filma în cimitirul real, în loc să construiască un decor.

Regizorul a mărturisit că imaginea lui Pierce Brosnan, transformat în veteranul Artie Crawford și aflat printre mormintele soldaților, l-a emoționat profund. Pentru el, era unul dintre momentele în care povestea cinematografică se întâlnea direct cu istoria.

Producția a întâmpinat și dificultăți organizatorice, inclusiv întreruperi provocate de probleme de sănătate și de efectele pandemiei asupra echipei. Filmările principale s-au încheiat în august 2022, după aproximativ șase săptămâni.

Un detaliu interesant este că „The Last Rifleman” nu a fost singurul film inspirat de aventura lui Bernard Jordan. În același an a apărut și „The Great Escaper” (2023), cu Michael Caine și Glenda Jackson. Deși pornesc de la aceeași întâmplare reală, cele două producții dezvoltă perspective și personaje diferite.

„The Last Rifleman” a avut premiera pe Sky Cinema în Regatul Unit, în noiembrie 2023, fiind lansat ulterior și pe piața americană, în 2024.

Ce mi-a plăcut

Mi-a plăcut în primul rând ideea de a prezenta războiul prin ochii unui om aflat aproape de sfârșitul vieții. În majoritatea filmelor despre Debarcarea din Normandia vedem soldați tineri, confruntări militare și momente de curaj extrem. Aici întâlnim un veteran care a supraviețuit războiului, dar care continuă să trăiască, după 75 de ani, cu amintirile sale.

Această schimbare de perspectivă mi se pare importantă. Războiul nu se încheie pentru toți participanții în ziua semnării păcii. Unele experiențe îi însoțesc pe oameni pentru tot restul vieții, influențându-le relațiile, deciziile și felul în care se raportează la propria existență.

Pierce Brosnan oferă o interpretare diferită de imaginea cu care publicul îl asociază de obicei. Nu mai este bărbatul elegant, sigur pe sine, obișnuit să controleze orice situație, ci un om fragil fizic, care trebuie să accepte limitele impuse de vârstă.

Mi-a plăcut însă că Artie nu este definit exclusiv prin neputințele sale. În ciuda dificultăților, păstrează încăpățânarea, umorul și dorința de a decide singur ce este important pentru el.

Filmul pune astfel o întrebare interesantă despre bătrânețe: în ce moment grija celorlalți riscă să se transforme într-o limitare a libertății personale? Artie are nevoie de ajutor, dar asta nu înseamnă că a renunțat la dreptul de a lua propriile decizii.

Mi-a plăcut și felul în care călătoria este construită ca o succesiune de întâlniri umane. Personajele pe care Artie le cunoaște pe drum provin din generații și medii diferite, iar reacțiile lor arată că experiențele războiului pot crea legături chiar și între oameni care nu au trăit aceleași evenimente.

Clémence Poésy, John Amos și Jürgen Prochnow contribuie la această dimensiune a poveștii. Personajele lor nu sunt simple apariții menite să umple traseul călătoriei, ci oferă ocazii de reflecție asupra memoriei, diferențelor dintre oameni și felului în care trecutul continuă să influențeze prezentul.

Mi-a plăcut și alternanța dintre umor și tristețe. Există situații aproape comice, provocate de hotărârea unui bătrân de a întreprinde o călătorie pe care cei din jur o consideră imposibilă. Dar dincolo de aceste momente se simte permanent o poveste mult mai profundă.

Filmul nu urmărește să impresioneze prin spectaculozitate. Este construit în jurul unui personaj, al amintirilor sale și al nevoii de a face pace cu trecutul.

Am apreciat și atenția acordată comemorărilor militare. Pentru generațiile care nu au cunoscut războiul, asemenea ceremonii pot părea uneori simple evenimente oficiale. Pentru veterani, ele reprezintă însă întâlniri cu o parte a propriei vieți și cu memoria unor oameni care nu au avut șansa de a îmbătrâni.

Un alt aspect care mi se pare valoros este faptul că povestea nu prezintă bătrânețea ca pe o perioadă în care toate deciziile importante au fost deja luate. Artie demonstrează că dorința de a îndeplini un lucru esențial poate exista indiferent de vârstă.

Filmul are și momente sentimentale destul de evidente, iar anumite întâlniri de pe traseu par construite pentru a conduce spectatorul către o reacție emoțională. Totuși, interpretarea lui Brosnan și autenticitatea subiectului îi oferă suficientă forță pentru a rămâne o dramă umană convingătoare.

Ceea ce mi-a plăcut cel mai mult este ideea că unele călătorii nu sunt făcute pentru a descoperi locuri noi, ci pentru a ne întoarce acolo unde am lăsat o parte din noi înșine.

Premii

„The Last Rifleman” nu a obținut premii majore la Oscar, Globurile de Aur sau BAFTA.

Filmul a fost prezentat în cadrul Festivalului de Film de la Belfast, în noiembrie 2023, și a fost promovat pentru luarea în considerare la Premiile Academiei Irlandeze de Film și Televiziune (IFTA) din 2024.

Producția a atras atenția în special asupra transformării actoricești a lui Pierce Brosnan și asupra modului în care abordează memoria veteranilor celui de-al Doilea Război Mondial.

Recomandare

Recomand „The Last Rifleman” celor cărora le plac dramele istorice, poveștile inspirate din fapte reale și filmele despre oameni care încearcă să-și îndeplinească o ultimă dorință importantă.

Nu este un film de război convențional, cu bătălii ample și confruntări militare spectaculoase. Războiul este prezent mai ales prin amintirile unui veteran și prin consecințele pe care experiențele tinereții le pot avea asupra întregii vieți.

Pierce Brosnan oferă o interpretare sensibilă, iar povestea combină umorul discret cu reflecții despre îmbătrânire, prietenie, pierdere și libertatea personală.

„The Last Rifleman” ne amintește că, pentru cei care au supraviețuit războiului, pacea nu a însemnat întotdeauna și sfârșitul luptei cu propriile amintiri.