Jurnalul de Filme

Acesta este review-ul meu personal (impresii) pentru filmul „Verity” (2026).

Țara: Statele Unite
Gen: Thriller psihologic, mister, dramă
Regizor: Michael Showalter
Scenariu: Nick Antosca, după romanul lui Colleen Hoover
Actori principali: Anne Hathaway, Dakota Johnson, Josh Hartnett, Ismael Cruz Córdova, Brady Wagner
Durata: 114 minute

Descriere:
Lowen Ashleigh este o scriitoare care trece printr-o perioadă dificilă a carierei atunci când primește o ofertă pe care cu greu și-ar permite să o refuze. Este angajată pentru a continua seria de succes a celebrei autoare Verity Crawford, care, în urma unui accident, nu mai este capabilă să-și ducă singură munca la bun sfârșit.

Pentru a avea acces la manuscrisele și notițele acesteia, Lowen se mută temporar în proprietatea izolată în care Verity locuiește alături de soțul ei, Jeremy, și de fiul lor.

În timp ce cercetează materialele lăsate de Verity, Lowen descoperă ceea ce pare a fi un manuscris autobiografic. Ceea ce citește acolo este însă mult mai tulburător decât se aștepta și ridică întrebări despre femeia aparent neajutorată aflată în aceeași casă.

Pe măsură ce Lowen încearcă să înțeleagă cât din ceea ce a descoperit reprezintă adevărul, relația ei cu Jeremy devine tot mai complicată, iar atmosfera din casă tot mai apăsătoare. Granița dintre realitate și ficțiune, manipulare și atracție, victimă și vinovat devine din ce în ce mai greu de stabilit.

Detalii interesante:
Filmările principale au început în februarie 2025, iar o parte dintre scene au fost realizate chiar în New York. Pershing Square se numără printre locațiile folosite pentru producție. 

Casa familiei Crawford a fost atât de importantă pentru aspectul filmului încât scenografa Amy Williams a povestit că inițial era implicată într-un alt proiect. Când a primit fotografia casei pe care echipa intenționa să o folosească, a fost atât de impresionată încât a decis că trebuie să găsească o modalitate de a participa la Verity. Casa a devenit unul dintre punctele de plecare pentru întregul design vizual al filmului. 

Un detaliu delicios pentru o adaptare despre scriitori este că biroul editurii din film nu este un decor construit în studio. Echipa a filmat chiar în sediul Hachette Book Group, editorul real al lui Colleen Hoover. Pentru filmări, birourile au fost redecorate, operele de artă de pe pereți au fost îndepărtate și înlocuite cu coperțile cărților fictive scrise de Verity Crawford. 

Costumele au fost folosite deliberat pentru a lega psihologic cele două personaje feminine. Verity apare înainte de accident în haine luxoase și culori puternice, în special roșu, în timp ce Lowen pornește cu o garderobă mult mai modestă. La un moment dat, Lowen poartă chiar o rochie Versace roșie din garderoba lui Verity, identică stilistic cu cea purtată de Verity când l-a întâlnit pe Jeremy. După accident, hainele lui Verity trec spre tonuri neutre și aproape fantomatice. 

Una dintre cele mai neobișnuite probleme de pe platou a fost… cum să muști convingător dintr-o tăblie de pat fără să ajungi la dentist. Pentru o scenă importantă, Michael Showalter a lucrat cu Anne Hathaway și Dakota Johnson la felul în care trebuiau realizate urmele de mușcături. S-a ales special un lemn suficient de moale pentru ca actrițele să-l poată mușca fără să se rănească, iar regizorul le-a făcut chiar demonstrații. 

Anne Hathaway nu este numai protagonista filmului, ci și producătoare, în timp ce Dakota Johnson este producător executiv. Autoarea Colleen Hoover a participat, de asemenea, la producție. 

Ce mi-a plăcut:
Mi-a plăcut în primul rând jocul permanent cu perspectiva. Filmul nu îți oferă confortul de a ști imediat cine spune adevărul și cine manipulează realitatea, iar această nesiguranță devine una dintre principalele sale surse de tensiune.

Distribuția este foarte bine aleasă. Anne Hathaway poate trece de la vulnerabilitate la ceva profund neliniștitor fără să fie nevoie de gesturi spectaculoase, iar Dakota Johnson funcționează bine ca personaj prin ochii căruia încercăm să descifrăm ceea ce se întâmplă.

Mi-a plăcut și folosirea casei ca parte a atmosferei filmului. Nu este doar locul în care se desfășoară acțiunea, ci devine treptat un spațiu în care izolarea, atracția și suspiciunea se amplifică reciproc.

Recomandare:
Îl recomand celor cărora le plac thrillerele psihologice construite în jurul personajelor și al incertitudinii, mai degrabă decât în jurul acțiunii. Este potrivit mai ales pentru spectatorii cărora le plac poveștile în care ceea ce cred despre personaje se poate schimba pe parcurs.

Pentru cititorii romanului lui Colleen Hoover este interesant și ca adaptare cinematografică, iar pentru cei care nu cunosc cartea funcționează independent, fără să fie necesară lectura ei înainte.