Jurnalul de Filme

Acesta este review-ul meu personal (impresii) pentru filmul „U Are the Universe” (2024).

Țara: Ucraina, Belgia
Gen: SF, dramă, aventură, comedie, romance
Regizor: Pavlo Ostrikov
Actori principali: Volodymyr Kravchuk, Daria Plahtiy, Alexia Depicker, Leonid Popadko, Maksym Maksymiuk

Descriere

„U Are the Universe” este o producție SF ucraineană care pornește de la o idee uriașă, dar spune în realitate o poveste foarte intimă despre singurătate și nevoia umană de a găsi pe cineva.

Într-un viitor nu foarte îndepărtat, Andriy Melnyk este un camionagiu spațial ucrainean.

Munca lui este departe de imaginea romantică a exploratorului cosmic. Andriy pilotează o navă cargo care transportă deșeuri nucleare de pe Pământ către Callisto, unul dintre sateliții lui Jupiter.

Este o existență monotonă și izolată, petrecută în mare parte în interiorul unei nave împreună cu Maksym, sistemul robotic de bord. În timpul uneia dintre călătorii se produce însă o catastrofă. Pământul dispare. Andriy rămâne în spațiu convins că ar putea fi ultimul om rămas în viață. Apoi radioul navei recepționează o voce. Este Catherine, o franțuzoaică aflată pe o stație spațială îndepărtată.

Pentru doi oameni izolați într-un univers care pare dintr-odată complet gol, simpla existență a celuilalt schimbă totul.

De aici, filmul nu devine o epopee spațială clasică, ci o poveste despre legătura care se poate forma între doi oameni chiar și atunci când între ei se află o distanță aproape imposibilă.

„U Are the Universe” combină SF-ul cu umorul, melancolia și povestea de dragoste, folosind spațiul nu atât pentru spectacol, cât pentru a vorbi despre una dintre cele mai omenești temeri: aceea de a rămâne complet singur.

Detalii interesante despre film și actori

„U Are the Universe” este primul lungmetraj al regizorului ucrainean Pavlo Ostrikov, dar povestea lui este mult mai veche decât filmul.

Ostrikov a scris prima versiune a scenariului încă din 2015, înaintea majorității scurtmetrajelor care aveau să-l facă cunoscut în circuitul festivalier.

Proiectul părea însă aproape imposibil pentru un regizor aflat la debut. Bugetul estimat inițial ajungea la aproximativ 2,5 milioane de dolari, iar Ostrikov a fost chiar sfătuit să renunțe la ideea plasării poveștii în spațiu și să o rescrie pe Pământ. Nu a făcut-o.

Drumul până la realizarea filmului a durat ani, iar regizorul a povestit ulterior că perioada de incertitudine a devenit atât de dificilă încât i-a afectat inclusiv sănătatea și starea psihică.

Apoi realitatea a făcut producția și mai dificilă. Filmul a fost realizat în Ucraina, iar producția a trebuit să continue în condițiile create de invazia rusă la scară largă. Membri ai distribuției și ai echipei de producție au ajuns să servească în Forțele Armate ale Ucrainei.

În ciuda faptului că este un film SF plasat aproape integral în spațiu, Ostrikov nu a vrut să construiască totul digital.

Regizorul a preferat efectele practice și decorurile fizice ori de câte ori acest lucru era posibil. Nava lui Andriy a fost construită ca un spațiu real în care actorul putea să se miște și să interacționeze cu obiectele din jur, ceea ce a contribuit la senzația claustrofobică a filmului.

Această alegere a fost importantă și pentru Volodymyr Kravchuk, deoarece mare parte din film depinde de capacitatea lui de a susține singur scene întregi. Camera rămâne foarte aproape de personaj, iar spațiul îngust al navei devine treptat parte din starea lui psihologică.

Alegerea lui Kravchuk pentru rolul principal a fost esențială tocmai pentru că filmul are foarte puține personaje prezente fizic. Actorul trebuia să poată trece firesc de la umor la singurătate, teamă și speranță fără sprijinul unei distribuții numeroase.

Iar munca lui a fost remarcată: Kravchuk a primit premiul pentru cel mai bun actor la Festivalul Internațional de Film de la Salonic.

Filmul a avut premiera mondială în secțiunea Discovery a Festivalului Internațional de Film de la Toronto în septembrie 2024.

De acolo a început un traseu festivalier impresionant pentru un debut SF ucrainean realizat în asemenea condiții. A fost proiectat la Fantastic Fest, Tallinn, Salonic, Cottbus, Trieste și alte festivaluri internaționale.

Un lucru interesant este și contrastul dintre amploarea aparentă a filmului și mijloacele sale.

Povestea vorbește despre univers, distrugerea Pământului și călătorii cosmice, dar centrul filmului rămâne aproape permanent un om într-o încăpere mică, o voce aflată foarte departe și întrebarea dacă simpla existență a unei alte persoane poate fi suficientă pentru a reda sensul vieții.

Ce mi-a plăcut

Mi-a plăcut foarte mult contrastul dintre dimensiunea universului și dimensiunea poveștii. Te-ai putea aștepta ca un film despre ultimul om rămas în viață după dispariția Pământului să încerce să fie spectaculos.

„U Are the Universe” face aproape contrariul. Reduce totul la un om. O navă. O voce. Și o nevoie foarte simplă: să nu fii singur. Andriy nu este eroul spațial clasic. Este un camionagiu care transportă deșeuri. Are umor, obiceiuri, frustrări și momente de vulnerabilitate. Tocmai normalitatea lui face situația extraordinară mult mai puternică.

Mi-a plăcut și felul în care filmul folosește umorul. Nu distruge melancolia, ci o face suportabilă. Andriy continuă să fie om chiar și atunci când lumea pe care o cunoștea nu mai există, iar asta înseamnă că poate fi speriat, trist și absurd în aceeași zi. Relația care începe prin radio mi se pare însă ideea cea mai frumoasă.

Doi oameni nu au nevoie la început de nimic altceva decât de confirmarea că celălalt există. Și într-un univers gol, o voce umană poate deveni dintr-odată lucrul cel mai important care a mai rămas.

Mesajul filmului

„U Are the Universe” vorbește despre singurătate, dar mai ales despre antidotul ei. Legătura cu un alt om. Poți avea tehnologie. Poți traversa sistemul solar. Poți supraviețui acolo unde aproape nimeni nu ar putea supraviețui. Dar toate acestea nu înlocuiesc nevoia fundamentală de a ști că undeva există cineva care te aude.

Filmul transformă imensitatea universului într-o modalitate de a spune ceva foarte simplu despre oameni. Uneori o singură voce este suficientă pentru ca lumea să nu mai pară goală.

Recomandare

Îl recomand celor care iubesc filmele SF care folosesc genul pentru a vorbi despre oameni, nu numai despre tehnologie. Nu este un film construit în jurul exploziilor, luptelor spațiale sau efectelor speciale spectaculoase. Este mult mai apropiat de o dramă intimă plasată într-un decor cosmic.

Are umor, melancolie, romantism și o premisă care pare uriașă, dar ajunge permanent înapoi la lucrurile cele mai mici și mai importante. O voce. O speranță. Și dorința de a ajunge la celălalt.

Premii

„U Are the Universe” a avut un parcurs festivalier remarcabil.

Volodymyr Kravchuk a câștigat premiul pentru Cel mai bun actor la Festivalul Internațional de Film de la Salonic.

Filmul a primit Premiul Publicului și Premiul Special pentru Cel mai bun regizor la FilmFestival Cottbus.

La Trieste Science+Fiction Festival a câștigat mai multe distincții, printre care Premiul Publicului și premiul INAF – Event Horizon, acordat producțiilor care combină în mod remarcabil temele științifice și umane.

A primit, de asemenea, distincții la alte festivaluri internaționale, iar în 2026 a câștigat mai multe premii Golden Dzyga ale Academiei Ucrainene de Film, inclusiv pentru Cel mai bun film, Cel mai bun regizor și Cel mai bun actor.