Jurnalul de Filme

Acesta este review-ul meu personal (impresii) pentru filmul „Green Border” (2023).

Țara: Polonia, Franța, Republica Cehă, Belgia
Gen: Dramă, social, politic
Regizor: Agnieszka Holland
Actori principali: Jalal Altawil, Maja Ostaszewska, Tomasz Włosok, Behi Djanati Atai, Mohamad Al Rashi, Dalia Naous

Descriere

„Green Border”, cu titlul original „Zielona granica”, este o dramă filmată predominant în alb-negru, inspirată de criza umanitară de la frontiera dintre Belarus și Polonia. Povestea urmărește mai multe personaje ale căror destine ajung să se intersecteze în pădurile de la graniță: o familie de refugiați sirieni, o profesoară din Afganistan, un tânăr grănicer polonez și Julia, o femeie care ajunge să se implice în activitatea unui grup de voluntari. 

Filmul pornește de la criza începută în 2021, când migranți și refugiați din Orientul Mijlociu și Africa au ajuns în Belarus și au încercat să intre în Uniunea Europeană prin Polonia. Guvernele UE au acuzat regimul lui Aleksandr Lukașenko că a facilitat deplasarea migranților spre frontieră pentru a exercita presiune asupra Uniunii Europene. Filmul lui Holland plasează personajele în interiorul acestei confruntări geopolitice și urmărește consecințele ei asupra oamenilor prinși între cele două frontiere. 

Familia siriană pornește spre Europa convinsă că va putea trece în Polonia și continua călătoria spre Suedia. Realitatea întâlnită la frontieră este însă complet diferită. Oamenii sunt împinși dintr-o parte în alta a graniței, uneori în condiții brutale, până când pădurea însăși începe să semene cu o închisoare fără ziduri.

În paralel îl cunoaștem pe Jan, tânărul grănicer. Holland nu îl construiește pur și simplu ca pe un antagonist, ci îl urmărește și în viața personală, obligând spectatorul să vadă mecanismul prin care un om obișnuit poate ajunge să participe la un sistem ale cărui consecințe sunt devastatoare pentru alți oameni.

A treia perspectivă importantă este cea a Juliei, interpretată de Maja Ostaszewska. Viața ei confortabilă este tulburată de ceea ce descoperă la frontieră, iar treptat ea trece de la postura de observator la aceea de participant. Prin aceste perspective, filmul mută întrebarea de la politica abstractă la responsabilitatea individuală: ce face un om atunci când suferința altuia se petrece chiar în fața lui?

Detalii interesante despre film și actori

Agnieszka Holland a scris scenariul împreună cu Maciej Pisuk și Gabriela Łazarkiewicz-Sieczko. Regizoarea, cunoscută internațional pentru filme precum „Europa Europa” și pentru activitatea sa atât în cinematografia europeană, cât și în televiziunea americană, a ales aici o structură corală tocmai pentru a prezenta criza din perspective diferite. 

Imaginea este semnată de Tomasz Naumiuk, iar alegerea alb-negrului este una dintre caracteristicile vizuale definitorii ale filmului. Pădurea nu mai are nimic din frumusețea liniștitoare asociată în mod normal naturii. Copacii, mlaștinile, frigul și întunericul devin parte din amenințarea permanentă care îi înconjoară pe refugiați.

Distribuția are o dimensiune internațională, iar filmul folosește poloneză, arabă, engleză și franceză. Această diversitate lingvistică este importantă pentru poveste: personajele trăiesc în aceeași situație de criză, dar nu se pot înțelege întotdeauna unele pe altele, iar limba devine uneori încă o frontieră. 

Filmul are aproximativ două ore și jumătate, iar Holland nu încearcă să comprime experiența personajelor într-o succesiune rapidă de evenimente. Repetarea trecerilor, întoarcerilor și tentativelor de supraviețuire produce tocmai sentimentul de captivitate pe care îl trăiesc oamenii din poveste. 

„Green Border” a provocat și o controversă politică puternică în Polonia, fiind lansat într-o perioadă în care politica de frontieră și migrația erau subiecte majore de dispută publică. Filmul însuși își asumă însă o perspectivă umanitară foarte clară, concentrându-se în primul rând asupra consecințelor pe care deciziile politice le au asupra indivizilor.

Ce mi-a plăcut

Mi-a plăcut faptul că filmul transformă o expresie abstractă precum „criza migranților” în destine individuale. Este foarte ușor să vorbești despre mii de oameni folosind statistici. Este mult mai greu să rămâi indiferent atunci când mulțimea primește chipuri, nume, copii, părinți și frici.

Mi-a plăcut și construcția prin perspective diferite. Refugiații, grănicerul și activiștii nu există în povești separate. Toți ajung să facă parte din același mecanism, dar ocupă poziții radical diferite în interiorul lui.

Imaginea alb-negru mi s-a părut foarte potrivită. Eliminarea culorii face lumea și mai rece și mai ostilă, iar pădurea devine aproape claustrofobică, deși personajele se află într-un spațiu deschis.

Maja Ostaszewska este foarte bună în rolul Juliei, însă mi-a plăcut și faptul că filmul acordă timp familiei de refugiați fără să-i transforme doar într-un simbol al unei probleme politice. Înainte de a fi „migranți”, sunt oameni care au familii, profesii, planuri și o destinație la care speră să ajungă.

Dar poate cel mai puternic lucru al filmului este întrebarea pe care o lasă în urmă. În fața unei nedreptăți nu alegem numai între a o provoca și a o opri. Există și posibilitatea mult mai comodă de a decide că nu este problema noastră. Iar filmul lui Holland este interesat tocmai de momentul în care această alegere devine una morală.

Premii

„Green Border” a avut premiera mondială în competiția Festivalului Internațional de Film de la Veneția din 2023, unde a câștigat Premiul Special al Juriului. La Veneția a primit și mai multe distincții independente, printre care Green Drop Award, Leoncino d’Oro – Cinema for UNICEF și UNIMED Award pentru diversitate culturală. 

La European Film Awards 2023, filmul a primit nominalizări pentru European Film, European Director și European Screenwriter. În 2024 a câștigat și Audience Award la International Film Festival Rotterdam. 

Recomandare

Recomand „Green Border” celor interesați de filme sociale și politice care pornesc de la evenimente contemporane, dar și celor care preferă poveștile în care problemele mari ale lumii sunt privite prin experiența oamenilor obișnuiți.

Nu este o vizionare confortabilă. Există violență, umilință, teamă și situații în care vulnerabilitatea unor oameni este exploatată de cei care dețin puterea. Dar tocmai disconfortul face parte din intenția filmului.

Dincolo de disputele politice pe care tema migrației le provoacă inevitabil, există o întrebare mai simplă pe care filmul refuză să ne lase să o evităm: înainte ca cineva să fie refugiat, migrant, grănicer sau activist, este om. Ce îi datorăm unui om aflat în fața noastră și în suferință?