Acesta este review-ul meu personal (impresii) pentru filmul „The Naked Gun” (2025).
Țara: Statele Unite
Gen: Comedie, acțiune, parodie polițistă
Regizor: Akiva Schaffer
Actori principali: Liam Neeson, Pamela Anderson, Paul Walter Hauser, CCH Pounder, Kevin Durand, Danny Huston
Descriere
„The Naked Gun” readuce pe ecran universul comediei polițiste asociate cu celebra serie începută la sfârșitul anilor ’80, dar nu încearcă pur și simplu să-l transforme pe Liam Neeson într-o copie a lui Leslie Nielsen. De această dată, personajul principal este Frank Drebin Jr., fiul legendarului detectiv Frank Drebin, iar filmul construiește o nouă poveste în jurul aceleiași combinații de investigație aparent serioasă, absurditate, jocuri de cuvinte și gaguri vizuale. Filmul este regizat de Akiva Schaffer, care a scris scenariul împreună cu Dan Gregor și Doug Mand.
Frank Drebin Jr. lucrează în cadrul Police Squad și, asemenea tatălui său, tratează cu o seriozitate aproape solemnă situații care devin din ce în ce mai ridicole. O investigație care pornește de la moartea suspectă a unui inginer îl aduce în contact cu Beth Davenport, interpretată de Pamela Anderson, și îl conduce către Richard Cane, un miliardar din domeniul tehnologiei cu propriile planuri periculoase.
Intriga polițistă există și împinge povestea înainte, dar adevărata miză este comedia. Filmul aruncă gaguri într-un ritm foarte rapid și nu lasă prea mult timp spectatorului să analizeze dacă o glumă este inteligentă, stupidă sau pur și simplu absurdă înainte să vină următoarea. Tocmai această lipsă de rușine în fața ridicolului îl apropie de spiritul seriei originale.
Liam Neeson este o alegere surprinzător de potrivită pentru Frank Drebin Jr. Tocmai imaginea lui de actor asociat timp de ani întregi cu thrillere și personaje dure face ca seriozitatea cu care spune cele mai absurde replici să funcționeze. Personajul nu pare conștient că se află într-o comedie, iar acesta este unul dintre mecanismele esențiale ale filmului.
Detalii interesante despre film și actori
Una dintre cele mai inspirate decizii a fost aceea de a nu-i cere lui Liam Neeson să-l imite pe Leslie Nielsen. Actorul a spus că nici măcar nu a revăzut filmele originale pentru a-și pregăti rolul și că a preferat să aibă încredere în scenariu. Indicația fundamentală pentru personaj a fost foarte simplă: Frank Drebin Jr. este extrem de serios și complet devotat meseriei sale de polițist. Tocmai interpretarea fără complicitate cu spectatorul face multe dintre glume să funcționeze.
Procesul de filmare a fost suficient de flexibil încât scenariștii să poată continua să experimenteze pe platou. Neeson a povestit că existau variante alternative pentru finalurile unor scene și că echipa încerca diferite soluții pentru a vedea care dintre ele funcționa cel mai bine. Gagurile vizuale necesitau însă o coregrafie foarte precisă, astfel încât aparentul haos comic era, în realitate, construit cu atenție.
Unul dintre elementele surprinzătoare ale filmului este chimia dintre Liam Neeson și Pamela Anderson. Neeson a vorbit foarte frumos despre colega sa, descriind-o drept o profesionistă lipsită de ego și foarte plăcută în timpul lucrului. Cei doi au explicat că nu au avut nevoie de o perioadă specială pentru a „sparge gheața”, ci au intrat direct în dinamica personajelor.
Filmul marchează și o schimbare interesantă de registru pentru Liam Neeson. După foarte mulți ani în care publicul s-a obișnuit să-l vadă în thrillere și filme de acțiune, aici exact acea gravitate devine instrument comic. Nu este nevoie ca el să încerce ostentativ să fie amuzant. Cu cât Drebin Jr. pare mai convins de ceea ce face, cu atât absurditatea situației devine mai eficientă.
Ce mi-a plăcut
Mi-a plăcut în primul rând faptul că filmul nu încearcă să modernizeze comedia până când nu mai rămâne nimic din spiritul ei original. Este absurd, copilăros pe alocuri, intenționat stupid în alte momente și foarte conștient de tradiția din care provine. Unele glume funcționează mai bine decât altele, inevitabil într-un film care lansează atât de multe, dar ritmul nu permite prea multor momente nereușite să rămână în aer.
Liam Neeson mi se pare principala surpriză. Există ceva foarte amuzant în a vedea un actor pe care cinematografia l-a învățat să salveze familii, să urmărească răufăcători și să rezolve situații imposibile folosindu-și „particular set of skills” tratând cu aceeași gravitate un univers în care logica a plecat de mult acasă.
Mi-a plăcut și Pamela Anderson, pentru că nu este folosită doar ca prezență decorativă sau ca simplu ecou al personajelor feminine din filmele originale. Beth intră în jocul absurd al filmului și contribuie la comedie, iar chimia dintre cei doi actori este unul dintre lucrurile care țin povestea împreună atunci când scenariul sare de la un gag la altul.
Dar poate cel mai mult mi-a plăcut faptul că „The Naked Gun” nu pare jenat de propria lui prostioară. Într-o perioadă în care multe comedii încearcă să explice de ce sunt inteligente, filmul acesta își permite luxul de a spune o glumă absurdă, de a o abandona imediat și de a trece fericit la următoarea.
Premii
Filmul a avut un parcurs foarte bun în zona premiilor dedicate comediei. A câștigat Critics Choice Award 2026 pentru Best Comedy Movie, precum și premii pentru cel mai bun film de comedie acordate de St. Louis Film Critics Association și Phoenix Critics Circle. Liam Neeson a primit, între altele, nominalizări pentru interpretarea sa, iar Pamela Anderson a fost nominalizată pentru rolul secundar de Indiana Film Journalists Association. Filmul a primit și nominalizări pentru scenariu adaptat, montaj, casting și muzica originală.
Recomandare
Recomand „The Naked Gun” în primul rând celor care își amintesc cu plăcere comediile absurde în care nimeni nu simțea nevoia să justifice o glumă. Nu este un film care trebuie luat în serios și nici unul care încearcă să reinventeze comedia. Tocmai aici se află farmecul lui: știe ce fel de film este și nu se rușinează deloc de asta.
Pentru cei care cunosc filmele cu Leslie Nielsen, există suficiente legături cu trecutul pentru ca întoarcerea în acest univers să fie familiară, fără ca Liam Neeson să fie obligat să copieze personajul original. Pentru cei care nu le cunosc, filmul poate funcționa pur și simplu ca o comedie absurdă contemporană.
Iar alegerea lui Liam Neeson demonstrează încă o dată ceva ce comedia știe de mult: uneori cel mai amuzant om din încăpere este tocmai acela care nu râde deloc.
Leave a Reply