Jurnalul de Filme

Acesta este review-ul meu personal (impresii) pentru documentarul „Chorão: Marginal Alado” (2021).

Țara: Brazilia
Gen: Documentar, biografic, muzical
Regizor: Felipe Novaes
Participă: Chorão, Champignon, João Gordo, Zeca Baleiro, Serginho Groisman, Rick Bonadio, Paulo Vilhena, Alexandre Abrão, Graziela Gonçalves

Descriere

„Chorão: Marginal Alado” spune povestea lui Alexandre Magno Abrão, cunoscut de milioane de brazilieni pur și simplu drept Chorão, solistul și liderul trupei Charlie Brown Jr. Nu este însă doar povestea ascensiunii unei formații rock, ci portretul unui om intens, contradictoriu și greu de separat de muzica pe care a creat-o.

Documentarul urmărește drumul lui Chorão de la adolescența petrecută în Santos, pasiunea pentru skateboarding și primele încercări muzicale până la apariția Charlie Brown Jr. și transformarea formației într-un fenomen al muzicii braziliene. Succesul venit în anii ’90 îl transformă într-una dintre vocile unei generații, iar versurile sale vorbesc despre lucruri pe care foarte mulți tineri le recunoșteau imediat: revoltă, libertate, iubire, prietenie, nesiguranță, diferențe sociale și sentimentul că nu te potrivești întotdeauna în lumea în care trăiești.

Filmul nu construiește însă imaginea confortabilă a unui artist perfect. Alături de succes apar conflictele, excesele, relațiile dificile, consumul de droguri și o personalitate care putea trece foarte repede de la generozitate și afecțiune la furie. Sunt prezentate atât omul pe care publicul îl adora pe scenă, cât și omul mult mai complicat din spatele acestei imagini.

Povestea este construită dintr-o cantitate impresionantă de imagini de arhivă, multe dintre ele provenind din colecția personală a artistului, alături de interviuri cu familia, prietenii, colegii de trupă și oamenii care au lucrat cu el. Tocmai această combinație face ca filmul să nu semene cu o biografie povestită retrospectiv de câțiva oameni așezați în fața camerei. Îl vedem pe Chorão în diferite momente ale vieții sale și avem senzația că îl urmărim crescând, reușind, greșind și schimbându-se.

Finalul este inevitabil cunoscut. Chorão a murit în martie 2013, la numai 42 de ani, în urma unei supradoze de cocaină. Dar filmul nu transformă moartea în singura explicație a vieții sale. Încearcă mai degrabă să arate drumul unui om care a trăit aproape totul la intensitate maximă, inclusiv propriul succes.

Detalii interesante despre documentar și protagoniști

Felipe Novaes a început cercetarea pentru documentar în 2013, la scurt timp după moartea lui Chorão. Proiectul avea să crească enorm pe măsură ce echipa descoperea cât material exista. Regizorul a povestit că au fost strânse aproximativ 600 de ore de imagini provenite de pe internet și din arhivele televiziunilor, peste care s-au adăugat aproximativ 700 de ore din arhiva personală a artistului.

O mare parte dintre imaginile personale au ajuns la echipa filmului prin Alexandre Abrão, fiul lui Chorão. Muzicianul fusese filmat ani întregi și de Jerri Rossato, omul pe care regizorul l-a descris drept un fel de cameraman oficial al lui Chorão. Din cantitatea uriașă de material disponibil, doar o fracțiune infimă a putut ajunge în montajul final. Tocmai aceste imagini fac însă posibil să vedem momente pe care publicul nu le cunoscuse niciodată.

Unul dintre cele mai puternice documente din film este interviul cu Champignon, basistul Charlie Brown Jr. și unul dintre oamenii cu care Chorão a avut o relație profesională și personală extrem de complicată. Felipe Novaes l-a intervievat pe Champignon la numai câteva luni după moartea lui Chorão. Șapte zile mai târziu, pe 9 septembrie 2013, Champignon s-a sinucis. Interviul realizat pentru documentar a devenit astfel ultima sa mare mărturie filmată și a căpătat o greutate pe care nimeni din echipă nu o putea anticipa în momentul înregistrării.

Relația dintre Chorão și Champignon este una dintre cele mai interesante din povestea formației. Era o combinație de admirație, prietenie, conflicte și rupturi, iar Champignon însuși o descria drept o relație de iubire și ură. Tocmai pentru că îl cunoscuse atât de bine pe Chorão, mărturia lui oferă o perspectivă pe care imaginile publice nu o puteau oferi.

Documentarul vorbește și despre legătura lui Chorão cu skateboardingul. În Santosul anilor ’80 și ’90, skateboardingul era încă privit de mulți ca o activitate marginală. Pentru Chorão a devenit însă parte din identitatea sa și, ulterior, din identitatea Charlie Brown Jr. Muzica, hainele, videoclipurile și atitudinea formației au legat rockul de cultura skate într-un mod care a influențat o întreagă generație de tineri brazilieni.

Printre oamenii care vorbesc despre Chorão se află membri ai familiei și ai formației, dar și muzicieni și personalități precum João Gordo, Zeca Baleiro, Marcelo Nova, Serginho Groisman, Rick Bonadio și Paulo Vilhena. Vocile lor nu construiesc întotdeauna același Chorão, iar tocmai diferențele dintre perspective ajută la conturarea unui personaj mult mai complex.

Filmul a fost prezentat pentru prima dată la cea de-a 43-a Mostra Internacional de Cinema de São Paulo, în 2019. Lansarea comercială a avut loc ulterior, la 8 aprilie 2021, atât în cinematografe, cât și pe platforme digitale.

Ce mi-a plăcut

Mi-a plăcut că documentarul nu încearcă să transforme un om complicat într-un sfânt doar pentru că a murit. Este foarte ușor ca, după dispariția unui artist iubit, biografiile să elimine lucrurile incomode și să păstreze numai imaginea pe care fanii ar vrea să o vadă. Aici apar și talentul, și generozitatea, și succesul, dar apar și conflictele, excesele și greșelile.

Mi-au plăcut foarte mult imaginile personale. Există o diferență enormă între a auzi pe cineva povestind cum era un artist și a-l vedea efectiv în momente în care nu pare să joace pentru public. În asemenea secvențe dispare puțin Chorão, vedeta rock, și apare Alexandre, omul.

Mi se pare interesant și felul în care documentarul arată legătura dintre muzica lui și public. Chorão nu era numai solistul unei formații de succes. Pentru foarte mulți tineri, versurile lui spuneau lucruri pe care ei nu știau încă să le formuleze singuri. De aici vine probabil și atașamentul foarte puternic pe care publicul l-a păstrat față de el.

Iar interviul lui Champignon este imposibil de privit fără să te gândești la ceea ce s-a întâmplat numai șapte zile mai târziu. Nu pentru că filmul încearcă să exploateze tragedia, ci tocmai pentru că noi știm ceva ce omul aflat în fața camerei nu putea ști: că și timpul lui era aproape terminat.

Dincolo de muzică, mie mi se pare că documentarul vorbește foarte mult despre prețul succesului. Poți ajunge să ai exact lucrurile pe care ți le-ai dorit și să descoperi că succesul nu rezolvă automat omul care erai înainte de a-l obține. Uneori chiar amplifică tot ceea ce exista deja acolo.

Premii

„Chorão: Marginal Alado” a câștigat Premiul Publicului pentru cel mai bun documentar brazilian la Mostra Internacional de Cinema de São Paulo. Este o distincție potrivită pentru un film despre un artist a cărui relație cu publicul a fost una dintre componentele esențiale ale carierei sale.

Recomandare

Îl recomand nu numai celor care au ascultat Charlie Brown Jr., ci și celor cărora le plac documentarele muzicale care încearcă să descopere omul din spatele personajului public. Evident, pentru fanii lui Chorão există o încărcătură emoțională suplimentară, pentru că multe dintre imaginile prezentate nu fuseseră văzute înainte.

Dar cred că filmul funcționează și dacă nu îi cunoști foarte bine muzica. Este povestea unui om care a ajuns extrem de sus fără să reușească întotdeauna să țină sub control tot ceea ce purta cu el. Avea talent, carismă, succes și o legătură extraordinară cu publicul, dar toate acestea nu l-au protejat de propriile conflicte.

Poate tocmai de aceea titlul „Marginal Alado” i se potrivește atât de bine. Chorão a rămas mereu puțin în afara regulilor, chiar și atunci când devenise unul dintre cei mai cunoscuți artiști ai Braziliei. A ajuns în centrul industriei muzicale fără să piardă complet ceva din băiatul venit din cultura skate din Santos.

Filmul nu încearcă să decidă pentru noi dacă Chorão a fost un erou sau un om dificil. Ne arată suficient din amândouă încât să înțelegem că a fost, înainte de toate, un om foarte intens. Iar uneori oamenii care ard cel mai puternic sunt și cei care se consumă cel mai repede.