Jurnalul de Filme

Acesta este review-ul meu personal (impresii) pentru serialul „The Blame” (2026).

Țara: Regatul Unit
Gen: Crimă, dramă, thriller, mister
Creatoare / scenarist principal: Megan Gallagher
Regizori: Bex Rycroft, Claire Tailyour
Actori principali: Michelle Keegan, Douglas Booth, Ian Hart, Nathan Mensah, Matilda Freeman, Joe Armstrong, Gavin Spokes, Josh Bolt, Ceallach Spellman

Descriere

„The Blame” începe ca o anchetă de crimă aparent recognoscibilă și se transformă treptat într-o investigație asupra celor care ar trebui să facă investigația.

În orașul fictiv Wakestead, trupul adolescentei Sophie Madsen, o patinatoare de 16 ani, este descoperit, iar DI Emma Crane și DI Tom Radley primesc cazul. Un suspect apare relativ repede, însă o nouă pistă schimbă direcția anchetei și îi obligă pe cei doi detectivi să privească dincolo de crima propriu-zisă. 

Pe măsură ce cercetările avansează, apar minciuni, comportamente ascunse și indicii despre probleme mult mai profunde în interiorul secției de poliție din Wakestead. Ancheta nu mai privește doar moartea unei adolescente, ci și cultura instituției care ar fi trebuit să o protejeze.

Emma ajunge astfel într-o poziție dificilă. Pentru a afla adevărul trebuie să investigheze nu numai oameni din afara poliției, ci chiar colegii alături de care lucrează. Iar într-un asemenea mediu, întrebarea nu mai este doar cine a ucis-o pe Sophie. Devine la fel de important să afli în cine poți avea încredere.

Serialul are șase episoade și este adaptarea romanului de debut „The Blame”, scris de Charlotte Langley. 

Detalii interesante despre serial și actori

Unul dintre cele mai interesante lucruri din spatele producției este modul în care realizatorii au tratat misoginia din interiorul secției de poliție. Unele dintre mesajele prezentate în serial nu au fost pur și simplu inventate de scenariști. Producția a folosit drept sursă mesaje reale atribuite unor polițiști și ajunse în spațiul public în urma unor investigații și dezvăluiri. 

Inițial, deschiderea serialului trebuia să fie chiar mai dură. Michelle Keegan și Douglas Booth au explicat că prima versiune filmată a scenei era atât de explicită încât s-a decis refilmarea ei într-o formă mai puțin directă. Ideea nu a fost însă eliminată: realizatorii au vrut ca spectatorul să înțeleagă de la început mediul în care lucrează Emma Crane. 

Pentru Michelle Keegan, rolul a avut și o legătură personală neașteptată. Tatăl ei a fost inspector de poliție, iar actrița l-a consultat în timpul pregătirii rolului, întrebându-l despre comportamentul polițiștilor, proceduri și inclusiv despre experiența femeilor în acest mediu profesional. Pentru Keegan a fost prima interpretare a unui ofițer de poliție. 

Filmările au avut loc în vara și toamna anului 2025 și s-au încheiat în decembrie. Wakestead nu există în realitate. Orașul fictiv a fost construit cinematografic din mai multe locuri din Londra și Hertfordshire, printre care Hertford, Walthamstow și Epping. 

Chiar și secția de poliție este o iluzie cinematografică. Producătorul Matt Strevens căuta o clădire care să poată fi credibilă drept sediu de poliție și a găsit Pentland Centre din East Finchley, un fost complex de birouri cu arhitectură specifică anilor 1970. O mare parte din interiorul și exteriorul secției Wakestead a fost construită în jurul acestui loc. 

Patinoarul din poveste este însă cât se poate de real: secvențele respective au fost realizate la Alexandra Palace din Londra. Pădurea în care este găsit trupul lui Sophie a fost filmată în Epping Forest, iar casa Emmei se află în Hertford. Pentru câteva scene din episodul al treilea, echipa a ajuns chiar în West Yorkshire, la Calderdale Royal Hospital. 

Atmosfera de pe platou pare să fi fost mult mai veselă decât subiectul serialului. Douglas Booth a povestit că Michelle Keegan obișnuia să transforme tabla din încăperea detectivilor într-o tablă de quiz și îi implica pe membrii echipei în concursuri de cultură generală între filmări. 

Booth a avut însă și una dintre acele zile de filmare pe care probabil nu le uiți. În timpul unei zile în care avea de realizat o scenă de interogatoriu de opt pagini, îl durea capul și a luat ceea ce credea că sunt două comprimate de ibuprofen. Abia după aceea s-a uitat atent la ambalaj și a descoperit că luase Nytol, un medicament pentru somn. Îl așteptau încă cinci sau șase ore de filmare. Panicat că va trebui să joace scena în timp ce adoarme, actorul a încercat imediat să remedieze situația, fără să spună echipei ce făcuse, pentru că îi era prea rușine. 

Dincolo de anecdota amuzantă, producția a avut o structură destul de serioasă. Primele trei episoade au fost regizate de Bex Rycroft, iar ultimele trei de Claire Tailyour. Megan Gallagher a dezvoltat romanul pentru televiziune și a fost scenarist principal și producător executiv, alături de co-scenariștii Ashley Sanders și Namsi Khan. 

Ce mi-a plăcut

Mi-a plăcut faptul că „The Blame” nu folosește secția de poliție doar ca decor pentru încă o investigație criminală. De fapt, pe măsură ce povestea înaintează, instituția însăși începe să devină parte a investigației.

Mi se pare mult mai interesant un thriller în care detectivul nu poate presupune automat că omul de lângă el este de partea lui. Când cei care caută adevărul au propriile lucruri de ascuns, fiecare informație capătă o altă greutate.

Michelle Keegan construiește o Emma Crane suficient de puternică pentru a conduce investigația, fără să o transforme într-unul dintre acele personaje aproape supraomenești pe care le întâlnim uneori în serialele polițiste.

Mi-a plăcut și relația dintre Emma și Tom, tocmai pentru că adaugă o problemă suplimentară anchetei: încrederea profesională și cea personală nu mai pot fi separate foarte ușor.

Dar cel mai interesant mi se pare că serialul pornește de la o crimă și ajunge la o întrebare mult mai incomodă.

Ce se întâmplă atunci când o instituție creată pentru a-i proteja pe oameni începe să-i protejeze pe cei din interiorul ei?

Premii

„The Blame” a avut premiera în Regatul Unit la 20 septembrie 2026 pe ITV1, iar cele șase episoade au fost puse la dispoziție și pe ITVX. 

Serialul este prea recent pentru a avea, la data acestei fișe, un parcurs relevant în sezonul marilor premii de televiziune. Din acest motiv, nu consider corect să-i atribuim încă un palmares sau să tragem concluzii despre eventualele nominalizări.

Recomandare

Îl recomand celor cărora le plac serialele polițiste britanice în care ancheta este mai importantă decât spectacolul și în care personajele nu sunt împărțite comod în polițiști buni și infractori răi.

Este în primul rând un thriller despre o crimă, dar folosește cazul pentru a vorbi despre abuz de putere, misoginie, loialitate și despre mecanismele prin care o instituție poate prefera uneori să-și apere reputația înainte de a-și recunoaște propriile probleme.

Faptul că unele dintre mesajele care au inspirat dialogurile polițiștilor provin din situații reale face partea aceasta a poveștii cu atât mai incomodă. 

Pentru mine, tocmai aici devine „The Blame” mai interesant decât un simplu „cine este criminalul?”.

Pentru că uneori problema nu este doar omul care a încălcat regulile. Este sistemul care a învățat să nu-l mai vadă.

Status serial: sezonul 1 are 6 episoade. Serialul a debutat la 20 septembrie 2026; la data de 24 septembrie, difuzarea liniară pe ITV1 este încă în desfășurare, deși toate cele șase episoade sunt deja disponibile pe ITVX.