Jurnalul de Filme

Acesta este review-ul meu personal (impresii) pentru filmul „Minotaur” (2026).

Țara: Franța, Germania, Letonia
Gen: Dramă, thriller, crimă, thriller politic
Regizor: Andrey Zvyagintsev
Actori principali: Dmitriy Mazurov, Iris Lebedeva, Boris Kudrin, Yuriy Zavalnyouk, Varvara Shmykova, Vladimir Friedman, Anatoliy Beliy

Descriere

Rusia, 2022.

Gleb este directorul unei companii de succes și trăiește într-o lume confortabilă, construită aparent foarte atent. Are bani, poziție și impresia că își poate controla viața. Apoi controlul începe să dispară din mai multe direcții simultan.

La serviciu, autoritățile locale îi cer să furnizeze paisprezece angajați pentru mobilizarea în războiul din Ucraina. Gleb încearcă să găsească o soluție prin care să-și păstreze mâinile curate, dar simplul fapt că trebuie să aleagă cine va fi trimis transformă decizia profesională într-una morală.  Acasă, începe să suspecteze că soția sa, Galina, îl înșală. Cele două crize evoluează în paralel. În timp ce lumea din exterior devine tot mai instabilă, și universul personal al lui Gleb începe să se destrame.

Un om obișnuit să conducă, să decidă și să controleze descoperă treptat că nu mai poate controla aproape nimic. Iar încercarea de a recâștiga acel control îl împinge către violență. 

Titlul devine astfel important. Labirintul nu este unul construit din ziduri, iar Minotaurul nu este creatura mitologică. Labirintul este lumea în care Gleb s-a închis singur.

Detalii interesante despre film și actori

„Minotaur” marchează revenirea lui Andrey Zvyagintsev la lungmetraj după aproape un deceniu. Ultimul său film fusese „Loveless”, lansat în 2017.

În această perioadă, viața regizorului s-a schimbat radical. Zvyagintsev a trecut printr-o formă extrem de gravă de COVID-19, care a necesitat o spitalizare îndelungată. Ulterior a părăsit Rusia și s-a stabilit în Franța în 2022. 

Inițial, filmul cu care intenționa să revină se numea „Jupiter” și urma să fie povestea unui oligarh rus. Proiectul nu a reușit însă să obțină finanțarea necesară și a fost abandonat. Din această perioadă s-a născut ulterior „Minotaur”. 

Există însă o surpriză și mai interesantă în originea filmului.

„Minotaur” este inspirat de „La Femme infidèle”, filmul realizat în 1969 de Claude Chabrol. De aceea Chabrol apare chiar creditat pentru scenariul original, alături de Zvyagintsev și Simon Lyashenko, autorii noii versiuni. 

Zvyagintsev a mutat însă povestea despre infidelitate într-o Rusie aflată în primele luni ale războiului din Ucraina. Astfel, criza unui cuplu și criza morală a unei societăți ajung să se reflecte una în cealaltă. 

Și mai există ceva foarte caracteristic pentru felul în care lucrează Zvyagintsev: pentru revenirea lui nu și-a construit o echipă complet nouă.

S-a reunit cu directorul de imagine Mikhail Krichman, colaboratorul său de lungă durată, precum și cu designerii de producție Andrey Ponkratov și Masha Slavina. Krichman a filmat și „Leviathan” și „Loveless”, iar continuitatea aceasta explică în parte identitatea vizuală foarte recognoscibilă a filmelor regizorului. 

Filmările au început în septembrie 2025 și s-au desfășurat în principal la Riga, în Letonia. Producția s-a încheiat spre sfârșitul lunii noiembrie. Așadar, Rusia din film a fost în mare parte recreată în afara Rusiei. 

Filmul este o coproducție internațională între companii din Franța, Germania și Letonia, printre care MK Productions, CG Cinéma, Razor Film Produktion și Forma Pro Films. 

Zvyagintsev nu s-a limitat nici la regie și scenariu. Este și producător și a realizat montajul filmului. 

Iar muzica este semnată de frații Evgueni și Sacha Galperine. Munca lor a fost remarcată chiar la Cannes, unde au primit Cannes Soundtrack Award pentru muzica filmului. 

Ce mi-a plăcut

Mi-a plăcut în primul rând faptul că titlul nu este explicat literal. Nu avem mitologie, monstru sau labirint în sensul obișnuit. Minotaurul este o metaforă.

Gleb este prins între familie, companie, putere, frică și propriile alegeri. Cu fiecare încercare de a ieși dintr-o problemă pare să intre și mai adânc în alta.

Mi se pare foarte interesant și felul în care povestea personală este pusă lângă una politică fără ca filmul să devină pur și simplu o lecție despre politică. Gleb trebuie să aleagă paisprezece oameni. Pe hârtie poate părea o decizie administrativă. Numai că în spatele fiecărui nume există un om.

Și tocmai această transformare a responsabilității morale într-o procedură administrativă mi se pare una dintre ideile cele mai puternice ale filmului. În același timp, descoperirea infidelității soției îi distruge iluzia de control și în propria casă. Mi-a plăcut această paralelă. În exterior se destramă lumea pe care o cunoștea. În interior se destramă viața pe care credea că o cunoaște. Iar Gleb răspunde la ambele în același fel: încearcă să controleze ceea ce nu mai poate controla.

Premii

„Minotaur” a avut premiera mondială la Festivalul de Film de la Cannes din 2026, unde a participat în competiția oficială pentru Palme d’Or.

Filmul a câștigat Grand Prix, unul dintre cele mai importante premii ale festivalului. Evgueni și Sacha Galperine au primit și Cannes Soundtrack Award pentru muzica originală.  Ulterior, filmul a câștigat și Sydney Film Prize la Sydney Film Festival 2026. 

La data acestei fișe, parcursul internațional al filmului continuă, așa că palmaresul pentru 2026 nu poate fi considerat încă definitiv.

Recomandare

Îl recomand celor cărora le plac filmele lente, tensionate și construite în jurul personajelor, în care violența nu este folosită pentru spectacol, ci apare ca rezultat al unei acumulări. Nu este un thriller în sensul convențional al termenului. Nu cred că este filmul pe care îl alegi dacă vrei două ore de acțiune. Este mai degrabă povestea unui om care încearcă să păstreze controlul asupra unei lumi care se închide în jurul lui. Și îmi place foarte mult ideea din spatele titlului.

În mit, problema era să găsești drumul prin labirint și să învingi Minotaurul. Aici lucrurile sunt mai complicate. Pentru că uneori omul intră atât de adânc în propriul labirint încât nu mai este foarte clar dacă încearcă să găsească monstrul… sau dacă monstrul este chiar el.