Jurnalul de Filme

Acesta este review-ul meu personal (impresii) pentru filmul „Peaky Blinders: The Immortal Man” (2026).

Țara: Regatul Unit

Gen: Dramă, crimă, thriller, istoric

Regizor: Tom Harper

Actori principali: Cillian Murphy, Rebecca Ferguson, Barry Keoghan, Tim Roth, Stephen Graham, Sophie Rundle

Descriere

„Peaky Blinders: The Immortal Man” continuă povestea lui Tommy Shelby și a familiei sale după cele șase sezoane ale serialului „Peaky Blinders”, mutând acțiunea în anul 1940, într-o lume profund schimbată de izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial.

Tommy Shelby trăiește retras, departe de Birmingham și de imperiul pe care l-a construit. Dar, așa cum s-a întâmplat de atâtea ori de-a lungul serialului, trecutul nu îi permite să dispară pur și simplu.

Întoarcerea sa îl aduce din nou într-o lume a alianțelor fragile, intereselor politice, violenței și trădării, numai că miza este acum mult mai mare decât controlul străzilor din Birmingham. Războiul a schimbat regulile jocului, iar o nouă generație Shelby începe să-și revendice locul.

Filmul păstrează elementele care au definit serialul: familia, puterea, loialitatea, ambiția și imposibilitatea lui Tommy de a scăpa cu adevărat de propriul trecut. În același timp, îl confruntă cu o întrebare care a existat aproape de la începutul poveștii: ce mai rămâne din Tommy Shelby atunci când războaiele pe care le-a purtat toată viața încep să-l ajungă din urmă?

Detalii interesante despre film și actori

Barry Keoghan era deja un mare admirator al serialului înainte de a intra în distribuție, iar Cillian Murphy a avut un rol direct în alegerea lui. Murphy îl considera potrivit pentru Duke și i-a trimis personal un mesaj pentru a-i propune rolul. Cei doi se cunoșteau deja profesional, după ce jucaseră împreună în „Dunkirk”. 

Una dintre scenele lor cele mai dificile a fost filmată într-un țarc de porci. Nu era tocmai decorul ideal pentru două vedete de cinema, iar filmarea confruntării fizice dintre cei doi a fost descrisă ulterior ca o experiență destul de neplăcută. Locul folosit pentru țarc era, de fapt, fosta fabrică Hartley’s Jam din apropiere de Liverpool. 

The Garrison, pubul devenit aproape un personaj în sine în universul „Peaky Blinders”, a fost reconstruit pentru film. Echipei i-au trebuit aproximativ șase săptămâni. Production designer-ul Jacqueline Abrahams mergea dimineața cu bicicleta la serviciu și fotografia puburile pe lângă care trecea pentru a aduna idei pentru decor. Un bar de pe Caledonian Road din Londra a devenit una dintre principalele ei surse de inspirație. 

Există însă și un detaliu mult mai subtil în construcția Garrisonului. Decorul a fost făcut intenționat mai înalt și mai impunător decât în mod normal, astfel încât Barry Keoghan, atunci când stă așezat în pubul tatălui său, să pară aproape un copil. Spațiul trebuia să sugereze vizual greutatea moștenirii lui Tommy asupra lui Duke. 

Filmările au fost un adevărat puzzle geografic. Exteriorul Garrisonului a fost filmat la Manchester, interiorul în Birmingham, exteriorul fabricii la Leeds, iar interiorul ei la St Helens. Pentru spectator toate trebuie să pară părți ale aceluiași Birmingham. Echipa a filmat în opt orașe și localități, dar și în Lake District și Peak District. 

Pentru secvențele în care Birmingham apare afectat de bombardamente, producția a transformat străzi din Little Germany, cartierul istoric din Bradford. Pentru a realiza decorurile cu clădiri și străzi acoperite de urmele bombardamentelor, zona a fost practic pusă la dispoziția producției timp de șapte zile. 

Și unul dintre cele mai cunoscute gesturi ale lui Tommy Shelby s-a născut, de fapt, accidental. În timpul serialului se foloseau aproximativ 3.000 de țigări false pe sezon. Acestea aveau tendința să i se lipească lui Cillian Murphy de buze, așa că actorul a început să le rostogolească într-un anumit fel cu gura. Gestul a rămas și s-a transformat într-un tic caracteristic al lui Tommy. 

Un alt detaliu leagă povestea de propria familie a creatorului Steven Knight. Bombardarea fabricii BSA are la bază un eveniment real din 1940. Mama lui Knight lucrase la acea fabrică și a fost foarte aproape să lucreze chiar în schimbul care a fost lovit de bombardament. 

Ce mi-a plăcut

Mi-a plăcut foarte mult. Văzusem toate cele șase sezoane ale serialului, așa că am intrat în film cunoscând deja foarte bine lumea familiei Shelby și, mai ales, pe Tommy.

Pentru mine, „Peaky Blinders” este unul dintre acele seriale care vor rămâne în istoria cinematografiei și televiziunii. Îl așez, din acest punct de vedere, alături de „Game of Thrones”, nu pentru că cele două producții ar semăna, ci pentru că au reușit ceva mult mai greu: să-și creeze o identitate atât de puternică încât personajele și universul lor au depășit cu mult limitele serialului.

Cillian Murphy este, evident, esențial. După atâția ani, Tommy Shelby nu mai are nevoie de explicații. Uneori sunt suficiente felul în care privește, o pauză înaintea unei replici sau simpla lui intrare într-o încăpere. Este unul dintre acele cazuri rare în care actorul și personajul au devenit aproape imposibil de separat în memoria spectatorului.

Mi-a plăcut foarte mult că filmul nu încearcă să copieze pur și simplu serialul. Timpul a trecut, personajele s-au schimbat, iar lumea s-a schimbat odată cu ele. Trecerea în perioada celui de-Al Doilea Război Mondial mărește miza poveștii fără să-i distrugă identitatea.

Barry Keoghan mi se pare o alegere foarte bună tocmai pentru că nu încearcă să fie o copie mai tânără a lui Tommy. Există ceva neliniștit și imprevizibil în el, iar relația dintre generații capătă astfel mult mai multă forță.

Mi-au plăcut și noile apariții, mai ales pentru că intră într-un univers deja foarte bine definit fără să pară introduse doar pentru a adăuga nume importante pe afiș.

Dar ceea ce mi-a plăcut cel mai mult este că filmul încă arată și se simte ca „Peaky Blinders”. Atmosfera, costumele, muzica, străzile industriale, fumul, violența care poate izbucni într-o secundă și acea senzație permanentă că Tommy a calculat deja câteva mutări înaintea tuturor sunt încă acolo.

Nu cred că filmul ar avea același impact asupra cuiva care nu a văzut serialul. Poate fi urmărit, dar o mare parte din greutatea emoțională vine tocmai din anii petrecuți cu aceste personaje. Pentru mine, aceasta nu este o slăbiciune. Este continuarea unei povești, nu începutul uneia noi.

Premii

„Peaky Blinders: The Immortal Man” a fost lansat în cinematografele selectate din Regatul Unit la 6 martie 2026 și pe Netflix la 20 martie 2026. La data acestei fișe, parcursul său în sezonul marilor premii cinematografice nu este încă încheiat, astfel încât nu consider corect să-i atribuim un palmares definitiv. 

Recomandare

Îl recomand fără ezitare celor care au văzut și au iubit „Peaky Blinders”. Și aș merge chiar mai departe: dacă nu ați văzut serialul, eu aș începe cu el și abia apoi aș ajunge la film.

Nu pentru că filmul ar fi imposibil de înțeles separat, ci pentru că Tommy Shelby nu poate fi cu adevărat înțeles în două ore. Trebuie să-i fi văzut ascensiunea, familia, iubirile, pierderile, compromisurile, cruzimea, vulnerabilitatea și războaiele purtate cu ceilalți și cu el însuși.

„Peaky Blinders” a fost mai mult decât o poveste despre gangsteri. A creat o lume cu o estetică, un ritm și personaje imediat recognoscibile, iar puține seriale reușesc să lase în urma lor o asemenea amprentă.

„The Immortal Man” nu încearcă să ne convingă că putem lua totul de la început. Știe că venim cu șase sezoane în spate și folosește această istorie.

Pentru mine, atât serialul, cât și filmul sunt foarte bune. Iar peste ani, când se va vorbi despre serialele care au definit o perioadă a televiziunii, cred că „Peaky Blinders” va fi unul dintre titlurile care vor continua să fie pomenite.

Unele personaje se termină odată cu ultimul episod. Altele rămân. Tommy Shelby este unul dintre cele care rămân.