Jurnalul de Filme

Acesta este review-ul meu personal (impresii) pentru filmul sud-coreean „Forgotten” („Gi-eok-ui Bam”) (2017).

Țara: Coreea de Sud
Gen: Thriller psihologic, mister, crimă
Regizor: Jang Hang-jun
Actori principali: Kang Ha-neul, Kim Moo-yul, Moon Sung-keun, Na Young-hee

Descriere

Jin-seok se mută împreună cu părinții și fratele său mai mare, Yoo-seok, într-o casă nouă. Relația dintre cei doi frați este apropiată, iar pentru Jin-seok, fratele mai mare reprezintă aproape un model.

Într-o noapte, Yoo-seok este răpit chiar sub ochii lui.

După 19 zile se întoarce acasă, aparent nevătămat, dar fără să-și amintească nimic despre perioada în care a dispărut. Numai că Jin-seok începe să observe mici schimbări. Gesturi, comportamente și lucruri greu de explicat îi dau senzația că bărbatul întors acasă nu mai este fratele pe care îl cunoștea. 

De aici, filmul construiește un joc foarte bun între memorie, percepție și realitate. Cu cât Jin-seok încearcă mai mult să afle ce se întâmplă, cu atât certitudinile lui devin mai fragile.

Este unul dintre acele filme despre care este mai bine să știi cât mai puțin înainte să-l vezi. Povestea își schimbă direcția de mai multe ori, iar o parte importantă din plăcerea filmului vine tocmai din încercarea spectatorului de a înțelege ce este adevărat.

Detalii interesante despre film și actori

Scenariul și regia îi aparțin lui Jang Hang-jun. Ideea inițială a pornit dintr-o poveste pe care i-a spus-o un prieten: o rudă plecase de acasă pentru o perioadă, iar la întoarcere părea atât de schimbată încât prietenul avusese senzația că nu mai era aceeași persoană. Jang a transformat această senzație neliniștitoare în punctul de plecare al filmului. 

Regizorul a explicat ulterior că unul dintre obiectivele sale principale a fost ca finalul să fie cât mai greu de anticipat. Pentru el, thrillerul nu reprezenta scopul poveștii, ci instrumentul prin care putea conduce spectatorul între două perspective foarte diferite. 

„Forgotten” a reprezentat revenirea lui Jang Hang-jun la regia unui lungmetraj pentru cinema după o pauză de aproximativ nouă ani. Filmul a atras aproape 1,4 milioane de spectatori în Coreea de Sud. 

Kang Ha-neul a povestit că scenariul l-a prins atât de tare încât l-a citit dintr-o bucată. Filmul a avut și o semnificație aparte pentru el: a fost ultimul său proiect înainte de începerea serviciului militar obligatoriu. 

Kim Moo-yul a fost atras tot de scenariu și de amplitudinea personajului său. Interesant este că actorul spunea că nici măcar nu era un mare admirator al thrillerelor, dar povestea l-a făcut să vrea rolul. Prietenia sa cu Kang Ha-neul a fost încă un motiv pentru care a acceptat proiectul. 

Netflix a achiziționat drepturile de distribuție internațională, filmul devenind disponibil în aproximativ 190 de țări după lansarea sud-coreeană din 29 noiembrie 2017. 

Ce mi-a plăcut

Mi-a plăcut foarte mult.

Este unul dintre acele thrillere în care, atunci când ai impresia că ai înțeles în sfârșit ce se întâmplă, filmul îți schimbă perspectiva și te obligă să reconstruiești ceea ce ai văzut până atunci.

Și tocmai asta mi-a plăcut cel mai mult: nu se bazează pe o singură răsturnare de situație introdusă artificial la final. Povestea este construită în straturi, iar informațiile noi modifică sensul celor pe care le aveai deja.

Kang Ha-neul este foarte bun pentru că reușește să transmită permanent nesiguranța personajului fără să transforme totul într-o interpretare exagerată. Ca spectator, ajungi să fii prins în aceeași problemă ca el: nu mai știi dacă trebuie să ai încredere în ceea ce vezi.

Mi-a plăcut foarte mult și Kim Moo-yul. Personajul său trebuie să funcționeze în registre diferite, iar actorul face tranzițiile suficient de bine încât să păstreze misterul.

Filmul are ritm, tensiune și mai ales știe să ofere informația la momentul potrivit. Nu mi s-a părut lung și nu am avut senzația că povestea este întinsă artificial.

Dar ceea ce îl ridică pentru mine peste un thriller construit doar din surprize este faptul că, odată ce toate piesele ajung la locul lor, povestea capătă și o dimensiune umană. Nu rămâne numai jocul „cine este cine?” sau „ce s-a întâmplat?”. În spatele misterului există vinovăție, pierdere, memorie și consecințele unor lucruri pe care timpul nu le poate șterge.

Este unul dintre filmele care mi-au plăcut tocmai pentru că m-au făcut să vreau să aflu ce urmează până la capăt.

Premii

„Forgotten” a fost selectat în competiția Far East Film Festival de la Udine în 2018 și a fost prezentat în același an la Korean Film Festival in Australia. 

La Korea Gold Awards Festival 2018, filmul a primit Jury Special Award. 

Recomandare

Îl recomand fără ezitare celor cărora le plac thrillerele psihologice și filmele în care adevărul nu este ceea ce pare la început.

Nu este un film pe care l-aș descrie prea mult înainte de vizionare. Cu cât știi mai puțin, cu atât funcționează mai bine.

Are mister, tensiune, răsturnări de situație și două interpretări centrale foarte bune, dar nu uită că o surpriză cinematografică valorează mai mult atunci când, dincolo de ea, există și o poveste umană.

Iar după ce se termină, îți dai seama că multe dintre lucrurile care păreau stranii la început nu fuseseră puse acolo întâmplător.

Mi-a plăcut mult și îl recomand.