Jurnalul de Filme

Acesta este review-ul meu personal (impresii) pentru filmul „Headhunters” (2011).

Țara: Norvegia
Gen: Thriller, crimă, acțiune, comedie neagră
Regizor: Morten Tyldum
Actori principali: Aksel Hennie, Nikolaj Coster-Waldau, Synnøve Macody Lund, Eivind Sander, Julie R. Ølgaard

Descriere:

Roger Brown pare să aibă aproape tot ceea ce definește succesul.

Este unul dintre cei mai buni recrutori de directori din Norvegia, locuiește într-o casă spectaculoasă și este căsătorit cu Diana, o femeie frumoasă care conduce propria galerie de artă.

Există însă două probleme.

Prima este că Roger trăiește mult peste posibilitățile sale financiare.

A doua este că, pentru a susține această viață, are o ocupație secundară despre care soția lui nu știe nimic: fură opere de artă din casele candidaților pe care îi intervievează.

Sistemul lui funcționează foarte bine până când Diana îi face cunoștință cu Clas Greve, un fost director al unei companii de tehnologie care pare candidatul ideal pentru un post important. Clas este bogat, inteligent, sigur pe el și, spre deosebire de Roger, are o prezență fizică impresionantă.

Mai interesant pentru Roger este însă altceva: Clas spune că deține un Rubens extrem de valoros, considerat pierdut în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.

Pentru un hoț de artă, tentația este prea mare.

Roger decide să fure tabloul.

Și face una dintre cele mai proaste alegeri din viața lui.

Din acel moment, filmul schimbă complet viteza. Jocul elegant dintre un recrutor inteligent și un candidat sofisticat se transformă într-o luptă pentru supraviețuire în care Roger descoperă că omul pe care credea că îl manipulează este mult mai periculos decât își imaginase.

Detalii interesante despre film și actori:

Filmul este adaptarea romanului „Hodejegerne” al lui Jo Nesbø, publicat în 2008, și a fost prima adaptare cinematografică a unui roman scris de Nesbø. Nikolaj Coster-Waldau povestea că știa cine era scriitorul, dar nu citise cartea înainte de filmări și a preferat să lucreze direct pornind de la scenariu. 

Personajul lui Clas Greve a trebuit chiar modificat pentru actor. În roman, Greve este olandez. Coster-Waldau este danez, iar pentru film personajul a devenit danez, schimbare care a determinat și adaptarea altor câteva detalii ale poveștii. 

Synnøve Macody Lund, care o interpretează pe Diana, nu avea în acel moment o carieră cinematografică obișnuită. Fusese model și lucra ca jurnalist și critic de film. „Headhunters” a devenit debutul ei ca actriță de cinema – ceea ce este destul de amuzant dacă ne gândim că trecuse practic de la omul care analizează filmele la omul analizat în ele.

Morten Tyldum îl cunoștea deja pe Aksel Hennie, cu care lucrase la „Buddy” (2003), și și-l dorea pentru Roger. Alegerea lui este foarte importantă pentru film, pentru că personajul din roman este obsedat de propria statură. Roger spune că are 1,68 m, în timp ce Hennie glumea ulterior că el are 1,73 m și este, deci, „mult mai înalt” decât personajul.

Aksel Hennie a realizat el însuși mai multe dintre momentele fizice dificile ale filmului, în condițiile unei ierni norvegiene foarte reci. Potrivit materialelor despre producție, filmările l-au lăsat inclusiv cu vânătăi și tăieturi. 

Și ajungem inevitabil la celebra scenă a latrinei.

Nu, Aksel Hennie nu a fost aruncat în ceea ce pare că a fost aruncat. Amestecul folosit pentru filmare conținea printre altele ovăz și cafea. Dar partea neplăcută era cât se poate de reală: era foarte frig. Nikolaj Coster-Waldau își amintea că latrina era aproape înghețată, iar încălzirea disponibilă era minusculă. 

Regizorul și echipa își făcuseră foarte multe griji pentru această secvență. A fost construit un rezervor special în care Hennie trebuia să se scufunde complet și să respire prin tubul unei role de hârtie igienică. După toate pregătirile, actorul s-a băgat înăuntru, a stat scufundat și scena a fost terminată în aproximativ o oră. Tyldum spunea amuzat că, după atâtea discuții și pregătiri, filmarea propriu-zisă devenise aproape anticlimactică. 

Scena a devenit atât de cunoscută încât la proiecția filmului de la Toronto publicul i-a întrebat pe actori dacă materialul folosit fusese real. Coster-Waldau a glumit că da, iar întrebările spectatorilor au mers inclusiv până la câinele implicat într-o altă scenă nebunească a filmului – moment în care Hennie a ținut să precizeze că animalul nu fusese rănit. 

Tyldum a spus și că pentru combinația de violență și umor negru s-a inspirat din felul în care frații Coen pot face spectatorul să râdă în mijlocul unor situații cumplite. Asta explică foarte bine tonul filmului: uneori nu știi dacă următoarea scenă te va face să tresari sau să râzi. 

Ce mi-a plăcut:

Mi-a plăcut enorm faptul că filmul începe aproape ca o poveste sofisticată despre bani, artă și manipulare și apoi, fără să-ți ceară voie, devine cu totul altceva.

Roger este și el un protagonist foarte interesant pentru că nu este construit să fie simpatic.

Este vanitos, infidel, hoț și manipulator. Își judecă permanent candidații și a învățat profesional să identifice punctele slabe ale oamenilor.

Dar cel mai mare punct slab este chiar al lui.

Roger este profund nesigur.

Este obsedat de înălțimea lui, de bani, de imaginea pe care o proiectează și, mai ales, de ideea că Diana ar putea descoperi într-o zi că ar putea avea un bărbat „mai bun”.

Apoi apare Clas Greve.

Mai înalt. Mai bogat. Mai frumos. Mai sigur pe el.

Este aproape materializarea tuturor complexelor lui Roger.

Și mi se pare foarte inteligent că adevărata confruntare începe acolo, înainte să înceapă urmărirea propriu-zisă.

Aksel Hennie mi-a plăcut foarte mult pentru că acceptă să-și facă personajul complet lipsit de glamour. Roger începe filmul impecabil, controlat și superior tuturor, iar apoi este dezbrăcat, la propriu și la figurat, de aproape fiecare element al identității lui.

Și filmul are un umor negru excelent.

Sunt situații îngrozitoare în care reacția firească ar trebui să fie oroarea, numai că sunt împinse atât de departe încât devin aproape absurde. Filmul știe exact când să permită spectatorului să râdă.

Ce nu mi-a plăcut:

În ultima parte, scenariul devine foarte complicat și există câteva coincidențe și explicații tehnologice pe care trebuie să le accepți pentru ca mecanismul să funcționeze perfect.

Roger trece și printr-o cantitate de violență fizică după care un om normal probabil ar cere nu un pahar cu apă, ci o echipă completă de traumatologie.

Realismul nu este însă obiectivul filmului.

Mai degrabă m-a deranjat că Diana rămâne o perioadă prea mult definită prin relația ei cu Roger și prin felul în care acesta o percepe. Personajul devine mai interesant pe parcurs, dar mi-ar fi plăcut să primească ceva mai mult spațiu propriu.

Mesajul filmului:

Dincolo de thriller, pentru mine „Headhunters” este surprinzător de mult un film despre sentimentul că nu ești suficient.

Roger are o soție care îl iubește, o carieră excelentă și o viață privilegiată.

Și aproape le distruge pe toate pentru că nu crede că le merită.

Își cumpără o casă pe care nu și-o permite pentru că presupune că Diana are nevoie de ea.

Fură pentru a susține imaginea succesului.

Își înșală soția înainte ca ea să aibă ocazia imaginară de a-l răni.

Roger încearcă permanent să controleze ceea ce cred ceilalți despre el pentru că nu reușește să controleze ceea ce crede el despre sine.

Iar ironia este că, pentru a supraviețui, trebuie să piardă aproape tot ceea ce construise ca să pară important.

Recomandare:

Îl recomand celor cărora le plac thrillerele rapide, inteligente și puțin nebune.

Nu este un thriller nordic lent și contemplativ. După ce își așază personajele, filmul aleargă și aproape nu se mai oprește.

Are crimă, furt de artă, tehnologie, urmăriri, umor negru și câteva scene pe care este greu să le uiți – una dintre ele din motive pe care prefer să nu le discutăm la masă.

Dar ceea ce îl ridică peste un simplu film de acțiune este Roger Brown.

La început nu-mi plăcea prea mult omul.

La sfârșit, fără să devină brusc un sfânt, îl înțelegeam.

Iar asta mi se pare mult mai interesant decât o transformare convențională a personajului negativ într-un erou.

Premii:

„Headhunters” a avut un succes internațional remarcabil pentru o producție norvegiană și a primit o nominalizare BAFTA pentru Cel mai bun film într-o limbă alta decât engleza, pentru Morten Tyldum și producătorii Marianne Gray și Asle Vatn. 

La Premiile Amanda din Norvegia, filmul a primit nominalizări pentru regie, interpretarea lui Aksel Hennie și efecte vizuale și a câștigat Public Choice Award. 

În 2013 a câștigat Empire Award pentru Cel mai bun thriller și Saturn Award pentru Cel mai bun film internațional. La Kanonprisen, producția a fost premiată pentru scenografie și producție.