Jurnalul de Filme

Acesta este review-ul meu personal (impresii) pentru filmul „As bestas” (2022).

Țara: Spania, Franța
Gen: Thriller, dramă
Regizor: Rodrigo Sorogoyen
Actori principali: Denis Ménochet, Marina Foïs, Luis Zahera, Diego Anido, Marie Colomb, Luisa Merelas

Descriere:

Antoine și Olga sunt un cuplu francez care a ales să lase în urmă viața din Franța și să se stabilească într-un mic sat din nord-vestul Spaniei. Cultivă legume, restaurează case abandonate și încearcă să construiască o existență simplă, apropiată de natură.

Dar satul în care au venit nu este un decor idilic, iar faptul că ei au ales acel loc nu înseamnă că locul i-a ales și pe ei.

Un proiect pentru instalarea unor turbine eoliene împarte comunitatea. Antoine și Olga se opun proiectului, în timp ce o parte dintre localnici îl văd ca pe șansa de a primi bani și de a pleca dintr-un loc care le-a oferit puține perspective. Conflictul devine deosebit de tensionat cu doi frați din sat, Xan și Lorenzo.

La început sunt priviri, remarci, provocări și gesturi aparent mărunte. Treptat însă, ostilitatea capătă o formă tot mai amenințătoare. Antoine refuză să se lase intimidat, convins că dacă cedează în fața agresivității le va da dreptate celor care încearcă să-l alunge.

Ceea ce începe ca un conflict între vecini se transformă într-o confruntare despre apartenență, sărăcie, orgoliu, diferențe sociale, xenofobie și două moduri complet diferite de a privi același pământ.

Detalii interesante despre film și actori:

Povestea este inspirată de un caz real petrecut în Santoalla, un cătun aproape abandonat din Galicia, unde un cuplu olandez, Martin Verfondern și Margo Pool, a intrat într-un conflict grav cu singura familie locală rămasă în zonă. Filmul nu reproduce însă cazul ca pe o reconstituire și schimbă atât naționalitatea personajelor, cât și anumite circumstanțe ale poveștii.

Deși acțiunea este plasată în Galicia, cea mai mare parte a filmului nu a fost turnată acolo. Echipa a filmat în special în Barjas și în alte localități din zona El Bierzo, în provincia León, foarte aproape de granița cu Galicia. Satul real Santoalla nu era potrivit pentru povestea filmului, printre altele pentru că în zona respectivă nu existau turbinele eoliene necesare conflictului imaginat de scenariu. Câteva imagini au fost însă realizate la celebra Rapa das Bestas din Sabucedo.

Filmările au fost împărțite intenționat între anotimpuri. Prima parte a fost filmată spre sfârșitul verii, când vegetația face locul să pară verde și aproape primitor. Echipa a așteptat apoi iarna pentru partea următoare, astfel încât același peisaj să devină rece, întunecat și ostil. Schimbarea pe care o simțim în atmosferă nu este, așadar, creată numai prin imagine și lumină, ci și prin schimbarea reală a anotimpului.

Marina Foïs nu a trecut printr-un casting obișnuit pentru rolul Olgăi. Rodrigo Sorogoyen o remarcase în „Polisse” și a dorit-o direct pentru personaj. Actrița povestea că, atunci când agentul i-a spus că regizorul nu întâlnea alte actrițe pentru rol, a fost extrem de surprinsă. Sorogoyen spunea că îl interesa contrastul dintre aparenta fragilitate a Marinei Foïs și forța pe care o vedea în chipul ei.

Alegerea lui Denis Ménochet a fost mai complicată. Personajul fusese conceput inițial ca fiind mai în vârstă, iar găsirea actorului francez potrivit a durat. Vincent Lindon a fost luat în calcul pentru rol, iar unele dintre observațiile sale asupra poveștii au fost folosite ulterior la rescrierea scenariului, motiv pentru care apare la mulțumiri pe genericul filmului. În cele din urmă, Ménochet a fost ales inclusiv pentru prezența sa fizică foarte puternică, aflată în contrast cu sensibilitatea pe care regizorul o vedea în privirea lui.

Atât Denis Ménochet, cât și Marina Foïs au trebuit să învețe spaniolă pentru film. În cazul lui Ménochet exista și o problemă de program: când i-a fost propus „As bestas”, se afla în Canada, unde filma „Disappointment Blvd.” al lui Ari Aster, alături de Joaquin Phoenix, și nu era sigur inițial că va termina la timp pentru a participa la filmările lui Sorogoyen.

Pentru unele dintre personajele pe care le vedem în barul satului, Sorogoyen a ales localnici, nu actori profesioniști. Regizorul considera că, dacă ar fi căutat exclusiv actori, nu ar fi obținut aceleași chipuri și aceeași autenticitate. Excepția importantă o reprezintă cei doi frați, interpretați de Luis Zahera și Diego Anido.

Una dintre cele mai tensionate scene din bar a fost realizată ca plan-secvență. Diego Anido a povestit că prima dublă a ieșit atât de bine încât Sorogoyen a cerut încă una aproape din neîncredere că reușiseră din prima. Au fost făcute doar două duble. O altă scenă fizică importantă, filmată în pădure, nu a fost repetată înainte tocmai pentru a păstra prospețimea și intensitatea momentului.

Ce mi-a plăcut:

Mi-a plăcut foarte mult faptul că filmul refuză să transforme conflictul într-o poveste simplă despre niște oameni buni și niște oameni răi.

Antoine și Olga au venit în sat pentru că își permit să aleagă această viață. Pentru ei, izolarea, agricultura și apropierea de natură reprezintă libertate. Pentru oamenii care s-au născut acolo și au muncit pământul întreaga viață, același loc poate însemna sărăcie, lipsă de perspective și imposibilitatea de a pleca.

Tocmai de aceea conflictul legat de turbinele eoliene mi s-a părut foarte bine construit. Aceeași bucată de pământ înseamnă ceva complet diferit pentru fiecare dintre ei.

Mi-a plăcut extraordinar tensiunea creată fără artificii. Sunt scene în care aparent nu se întâmplă aproape nimic, dar simți permanent că ceva poate exploda. Secvențele dintre Denis Ménochet și Luis Zahera sunt excelente tocmai pentru că amenințarea nu trebuie spusă întotdeauna direct.

Luis Zahera mi s-a părut extraordinar. Xan este agresiv și intimidant, dar filmul îi permite suficient spațiu încât să înțelegem de unde vine furia lui fără să o transforme într-o justificare.

Foarte bun este și Denis Ménochet. Dimensiunea lui fizică ne face inițial să credem că Antoine este greu de intimidat, dar filmul arată treptat cât de puțin valorează forța fizică atunci când ostilitatea devine permanentă.

Iar Marina Foïs devine, pentru mine, una dintre marile forțe ale filmului. Olga pare multă vreme personajul mai prudent al cuplului, dar descoperim treptat o tenacitate extraordinară. Filmul schimbă subtil centrul de greutate și, privind retrospectiv, înțelegem că povestea ei a fost mult mai importantă decât părea la început.

Ce nu mi-a plăcut:

Filmul are peste două ore și ritmul este deliberat lent. Înțeleg perfect alegerea, pentru că tensiunea are nevoie de timp pentru a se acumula, dar există momente în partea a doua în care am simțit că anumite secvențe puteau fi puțin comprimate fără să se piardă ceva esențial.

De asemenea, tocmai pentru că prima parte construiește o tensiune aproape insuportabilă, schimbarea de ritm și de perspectivă poate părea inițial abruptă. Pentru mine a funcționat în ansamblu, dar este un film care cere răbdare și nu încearcă permanent să recompenseze spectatorul cu acțiune.

Mesajul filmului:

Pentru mine, „As bestas” vorbește în primul rând despre cât de diferit poate fi văzut același lucru în funcție de locul din care îl privești.

Pentru un om, un sat izolat poate reprezenta paradisul pe care l-a ales. Pentru altul, același sat poate fi locul din care a încercat toată viața să scape.

Filmul vorbește și despre pericolul acumulării resentimentului. Conflictele mari nu apar întotdeauna dintr-o singură faptă extraordinară. Uneori cresc din umilințe mici, diferențe economice, sentimentul că altcineva a venit să decidă asupra vieții tale și incapacitatea oamenilor de a mai vedea perspectiva celuilalt.

A înțelege de unde vine furia unui om nu înseamnă însă a-i justifica violența. Cred că filmul păstrează foarte bine această diferență.

Recomandare:

Îl recomand celor cărora le plac thrillerele psihologice construite lent, în care tensiunea vine mai mult din personaje, priviri și dialog decât din acțiune.

Nu este un film confortabil și nici unul care oferă răspunsuri morale foarte simple. Tocmai asta mi-a plăcut la el. După ce se termină, conflictul continuă într-un fel în mintea spectatorului, pentru că aproape fiecare personaj ne obligă să privim aceeași situație dintr-un alt unghi.

„As bestas” este un film foarte bun despre violență, dar și despre ceea ce există înaintea violenței: frustrare, orgoliu, sărăcie, diferențe de clasă, sentimentul de apartenență și momentul în care doi oameni încetează să mai creadă că celălalt poate fi convins.

Premii:

„As bestas” a avut premiera mondială în secțiunea Cannes Première a Festivalului de Film de la Cannes din 2022.

La Premiile Goya, filmul a primit 17 nominalizări și a câșigat 9 premii, printre care Cel mai bun film, Cel mai bun regizor pentru Rodrigo Sorogoyen, Cel mai bun scenariu original pentru Sorogoyen și Isabel Peña, Cel mai bun actor pentru Denis Ménochet și Cel mai bun actor în rol secundar pentru Luis Zahera.

Filmul a câștigat și Premiul César pentru Cel mai bun film străin și Premiul Publicului pentru Cel mai bun film european la Festivalul de la San Sebastián.