Jurnalul de Filme

Acesta este review-ul meu personal (impresii) pentru filmul „A Hero” (2021).

Țara: Iran, Franța
Gen: Dramă
Regizor: Asghar Farhadi
Actori principali: Amir Jadidi, Mohsen Tanabandeh, Sahar Goldust, Fereshteh Sadr Orafaei, Maryam Shahdaei, Alireza Jahandideh, Sarina Farhadi

Descriere:

Rahim se află în închisoare din cauza unei datorii pe care nu a reușit să o plătească. În timpul unei permisii de două zile, încearcă să găsească o soluție prin care creditorul său, Bahram, să-și retragă plângerea și el să-și poată recâștiga libertatea.

În același timp, Farkhondeh, femeia cu care Rahim are o relație, găsește o geantă în care se află câteva monede de aur. Pentru câteva ore, cei doi cred că au găsit soluția. Dacă vând aurul, poate vor reuși să achite o parte suficient de mare din datorie.

Numai că valoarea monedelor este mai mică decât sperau.

Rahim ia atunci o altă decizie: încearcă să găsească proprietara genții și să-i restituie aurul.

Gestul său devine cunoscut. Conducerea închisorii îl prezintă drept exemplul unui deținut onest, presa locală îi spune povestea, o organizație caritabilă începe să strângă bani pentru el, iar Rahim se transformă aproape peste noapte într-un erou.

Dar povestea spusă public nu este chiar atât de simplă.

Apar mici contradicții. Detalii omise. Întrebări. Cine a găsit de fapt geanta? De ce anumite lucruri au fost prezentate diferit? Cine era femeia căreia i-au fost restituite monedele?

Iar într-o lume în care reputația poate fi construită într-o zi, ea poate fi distrusă aproape la fel de repede.

Din acel moment, „A Hero” devine mai puțin o poveste despre un om care a făcut o faptă bună și mai mult una despre adevăr, jumătăți de adevăr, imagine publică și cât de repede poate societatea să transforme același om din erou în suspect.

Detalii interesante despre film și actori:

Asghar Farhadi a explicat că povestea nu pornește de la un singur caz real. De-a lungul anilor citise în presa iraniană mai multe povești despre oameni obișnuiți deveniți temporar celebri după ce făcuseră gesturi altruiste. A păstrat în minte mecanismul acestor povești și, mult mai târziu, din el s-a născut „A Hero”. 

Pregătirea actorilor a fost neobișnuit de lungă. Farhadi intenționa inițial să repete aproximativ două luni, dar pandemia de COVID-19 a întrerupt de mai multe ori preproducția. Perioada de repetiții a ajuns astfel la aproximativ zece luni. Actorii nu repetau pur și simplu scenele din scenariu. Construiau viețile personajelor dinaintea momentului în care începe filmul: cum s-au cunoscut, ce relații au avut, ce li s-a întâmplat și ce amintiri comune au. Uneori Farhadi îi punea chiar să schimbe personajele între ei pentru a înțelege perspectiva celuilalt. 

Amir Jadidi este în realitate foarte diferit de Rahim. Farhadi îl descria ca pe un om energic, hotărât și foarte activ; actorul este și jucător de tenis și are o constituție atletică. Pentru film a trebuit să transforme tocmai această prezență puternică într-un om fragil, ezitant și preocupat permanent de ceea ce vor crede ceilalți despre el. 

Jadidi a mers la Shiraz cu aproximativ două luni înainte de începerea filmărilor pentru a învăța accentul local. Actorul spunea că i-a fost greu inclusiv să schimbe felul în care își folosea vocea: locuitorii din Shiraz vorbesc mai încet și mai domol decât era el obișnuit. 

Farhadi și-a dorit atât de mult senzația de realitate încât, într-o etapă, s-a gândit să facă filmul numai cu neprofesioniști. În distribuția finală a combinat actori de cinema, actori de teatru fără experiență cinematografică și oameni fără experiență actoricească. Actorilor profesioniști le-a cerut să-și adapteze jocul astfel încât diferențele dintre ei să nu fie vizibile pe ecran. 

Filmările au avut loc în Shiraz, nu în Tehran, iar alegerea orașului nu a fost întâmplătoare. Farhadi considera că istoria și ideea de glorie asociate Shirazului adaugă o ironie subtilă unei povești despre fabricarea și distrugerea unui „erou”. 

Și există o întâmplare de la filmări care mi-a plăcut foarte mult. Echipa, formată din aproximativ 60 de oameni, filma într-un magazin de aur din Shiraz. La un moment dat, Farhadi și-a dat seama că proprietarul dispăruse și îi lăsase practic singuri, înconjurați de aur. Îngrijorat, regizorul a ieșit să-l caute și l-a găsit liniștit peste drum, stând la umbră. Pentru Farhadi, întâmplarea descria perfect calmul oamenilor din Shiraz. 

Mai există o legătură de familie interesantă în distribuție: Sarina Farhadi, care o interpretează pe Nazanin, este fiica lui Asghar Farhadi. Ea mai jucase pentru tatăl ei și în „A Separation”, unde interpreta unul dintre personajele centrale ale familiei.

Ce mi-a plăcut:

Mi-a plăcut enorm că Farhadi nu-mi spune niciodată ce trebuie să cred despre Rahim.

Este un om bun? În multe momente, da.

Minte? Da.

Este manipulator? Uneori.

Este el însuși manipulat de ceilalți? Fără îndoială.

Și exact aici mi se pare extraordinar filmul.

Rahim nu pornește cu un plan sofisticat prin care să păcălească o societate întreagă. Face o alegere, apoi modifică puțin povestea pentru a o face mai convenabilă. După aceea trebuie să protejeze prima modificare cu alta. Și încă una.

Nicio minciună luată separat nu pare enormă. Dar împreună încep să construiască o realitate diferită.

Amir Jadidi mi-a plăcut foarte mult tocmai pentru că nu-l joacă pe Rahim ca pe un escroc. Zâmbetul lui aproape permanent devine fascinant. Uneori este bunătate, alteori timiditate, alteori încercarea unui om de a calma situația și, pe măsură ce filmul înaintează, aproape un mecanism de supraviețuire.

Mi-a plăcut și Bahram, creditorul, pentru că ar fi fost foarte simplu să fie transformat în „omul rău” care refuză să-l ierte pe bietul datornic.

Dar Bahram are propriile motive. El a pierdut bani. Familia lui a suportat consecințe. Iar faptul că Rahim este simpatic nu anulează datoria.

Farhadi face ceva ce îmi place foarte mult în cinema: mută camera imaginară cu câțiva centimetri și, dintr-odată, omul despre care credeai că ai o părere clară arată altfel.

Foarte bună mi s-a părut și folosirea rețelelor sociale. Aceiași oameni care au nevoie foarte puțin ca să construiască un erou au nevoie la fel de puțin ca să-l distrugă.

Ce nu mi-a plăcut:

În partea de mijloc există câteva momente în care acumularea succesivă de probleme poate părea aproape prea bine orchestrată. De fiecare dată când Rahim pare că a găsit o ieșire, apare încă o informație, încă un om sau încă o consecință.

Înțeleg mecanismul și funcționează dramatic, dar uneori am simțit puțin mâna scenaristului împingând piesele spre următoarea complicație.

Ritmul este și el lent, iar spectatorul care așteaptă un thriller convențional poate avea senzația că filmul înaintează foarte puțin.

Pe mine nu m-a deranjat major, pentru că tocmai conversațiile și micile schimbări de perspectivă reprezintă filmul.

Mesajul filmului:

Pentru mine, „A Hero” pune o întrebare mult mai interesantă decât „Rahim este bun sau rău?”:

Cât adevăr poate lipsi dintr-o poveste înainte ca povestea să devină o minciună?

Rahim face într-adevăr un lucru bun. Aurul este restituit.

Dar societatea nu se mulțumește cu un gest bun. Are nevoie de o poveste bună.

Închisoarea are nevoie de un deținut-model. Organizația caritabilă are nevoie de un om pe care să-l poată prezenta publicului. Presa are nevoie de un erou. Rețelele sociale au nevoie mai târziu de un vinovat.

Și fiecare începe să folosească aceeași persoană pentru propria narațiune.

Mi se pare foarte actuală ideea aceasta: uneori nu mai judecăm omul, ci versiunea lui care a ajuns la noi.

Iar între cele două poate exista o diferență enormă.

Recomandare:

Îl recomand celor cărora le plac filmele care nu se termină odată cu genericul.

„A Hero” nu are nevoie de crime spectaculoase, răsturnări imposibile sau personaje extraordinare. Are nevoie de o geantă, câteva monede, o datorie și câțiva oameni care încearcă fiecare să facă ceea ce consideră corect.

Din lucrurile acestea mici, Farhadi construiește o problemă morală uriașă.

Și tocmai asta mi-a plăcut cel mai mult: dacă doi oameni văd filmul împreună, este foarte posibil ca la final să nu fie de acord nici măcar asupra lui Rahim.

Pentru mine, acolo începe un film bun.

Premii:

„A Hero” a avut premiera în competiția oficială a Festivalului de Film de la Cannes din 2021 și a câștigat Grand Prix, ex aequo cu „Compartment No. 6” al lui Juho Kuosmanen. 

Filmul a primit în același an și Prix François Chalais, distincție acordată la Cannes filmelor care reflectă în mod deosebit realitățile lumii contemporane. 

Iranul a ales „A Hero” drept propunerea sa pentru categoria Cel mai bun lungmetraj internațional la Premiile Oscar, iar filmul a ajuns pe lista scurtă a categoriei, fără să intre ulterior între cele cinci nominalizări.