Jurnalul de Filme

Acesta este review-ul meu personal (impresii) pentru filmul „Lee Cronin’s The Mummy” (2026).

Țara: Irlanda, Statele Unite
Gen: Horror, supranatural, body horror
Regizor: Lee Cronin
Protagoniști: Jack Reynor, Laia Costa, May Calamawy, Natalie Grace, Shylo Molina, Billie Roy, Verónica Falcón, Hayat Kamille, May Elghety 

Descriere:

„Lee Cronin’s The Mummy” nu încearcă să refacă aventurile cu mumii pe care le cunoaștem deja. Lee Cronin ia ideea monstrului clasic și o mută într-o poveste mult mai întunecată, construită în jurul destrămării unei familii.

Katie, fiica unui jurnalist, dispare fără urmă în deșert. Trec opt ani, timp în care familia încearcă să trăiască mai departe cu trauma și incertitudinea dispariției ei. Apoi se întâmplă imposibilul: Katie se întoarce acasă. Numai că fata care revine nu mai este copilul pe care familia îl pierduse. 

Reîntâlnirea care ar fi trebuit să reprezinte sfârșitul unui coșmar devine începutul altuia. Katie începe să se transforme, iar ceea ce părea inițial povestea unei familii reunite se transformă într-un horror supranatural violent, în care mitologia mumiei este legată de posesie, degradarea corpului și pierderea identității.

Cronin construiește însă filmul pe două niveluri. Dincolo de supranatural există o familie care fusese deja distrusă înainte ca monstrul să intre în casă. Regizorul însuși a spus că dispariția unui copil ar reprezenta o traumă devastatoare chiar dacă povestea nu ar conține absolut nimic supranatural. 

Detalii interesante despre film și protagoniști:

Filmul nu aparține seriei Universal Monsters și nu are legătură cu filmele cu Brendan Fraser sau cu „The Mummy” din 2017 cu Tom Cruise. Este o reinterpretare independentă produsă de New Line Cinema, Atomic Monster și Blumhouse, cu James Wan și Jason Blum printre producători. 

După succesul „Evil Dead Rise”, Cronin anunțase încă înainte de filmări că vrea să facă o Mumie diferită de toate versiunile precedente. Intenția lui a fost să readucă monstrul în horror autentic, nu să construiască în jurul lui un film de aventuri. 

Filmările principale au început în martie 2025 și s-au desfășurat în Irlanda și Spania. Alegerea Irlandei are și o dimensiune personală: Cronin este din Dublin, iar Jack Reynor este la rândul său irlandez. Regizorul a vorbit după realizarea filmului despre avantajul de a lucra acasă și despre dezvoltarea puternică a industriei cinematografice irlandeze. 

Partea spaniolă a producției oferă una dintre cele mai interesante povești din spatele camerelor. Echipa a filmat timp de aproximativ două săptămâni în Almería, iar mai multe locuri reale din oraș au fost transformate pentru film în Egipt. Printre ele s-au aflat Escuela de Artes, Calle de la Reina și Plaza Pavía. Cu alte cuvinte, o parte din „Egiptul” pe care îl vedem pe ecran este sudul Spaniei. 

Cronin a ales și să lege horrorul supranatural de o traumă foarte realistă. Familia din centrul poveștii trăiește opt ani fără să știe ce s-a întâmplat cu propriul copil. Regizorul a explicat că avea nevoie ca spectatorul să creadă mai întâi în durerea familiei, pentru ca elementele supranaturale care apar ulterior să aibă greutate emoțională. 

Jack Reynor este o alegere interesantă și prin asocierea sa anterioară cu horrorul psihologic, mai ales după „Midsommar”. În distribuție apare și May Calamawy, cunoscută din „Moon Knight”, iar filmul combină actori irlandezi, spanioli, egipteni și americani într-o producție internațională. 

Pentru transformările fizice și scenele de horror, producția a avut inclusiv un movement choreographer, Marina Mazepa, ceea ce arată că mișcările corporale ale creaturii și transformările nu au fost lăsate doar în seama efectelor vizuale. 

Ce mi-a plăcut:

Mi-a plăcut foarte mult că Lee Cronin nu încearcă să concureze cu nostalgia filmului din 1999. Nu avem aventură romantică, eroi simpatici care aleargă prin temple și nici o mumie transformată într-un pretext pentru spectacol. Este horror în toată regula.

Ideea copilului care dispare și se întoarce după opt ani este foarte bună pentru că produce groază înainte să apară efectiv supranaturalul. Există ceva profund neliniștitor în întrebarea pe care părinții nu vor să și-o pună: dacă persoana care s-a întors arată ca fiica lor, dar nu mai este cu adevărat ea?

Mi-a plăcut și dimensiunea fizică a horrorului. Cronin nu este timid cu sângele, transformările corporale și imaginile incomode. Clasificarea filmului avertizează explicit asupra imaginilor grafice ale rănilor și inclusiv asupra unor extracții de dinți și unghii. 

Jack Reynor și Laia Costa dau suficientă greutate părinților încât filmul să nu devină doar o succesiune de efecte gore. În momentele bune, drama familiei și horrorul se alimentează reciproc.

Ce nu mi-a plăcut:

Filmul este prea lung pentru povestea pe care o spune. Cu aproximativ 129 de minute, există porțiuni în care tensiunea scade, iar unele complicații narative încep să împovăreze o premisă care funcționa foarte bine prin simplitate. 

Nici toate explicațiile mitologice nu sunt la fel de convingătoare. Filmul este mai eficient atunci când nu știm exact ce se întâmplă decât atunci când încearcă să explice mecanismele supranaturale.

Iar cantitatea de gore va împărți inevitabil publicul. Pentru iubitorii de body horror este unul dintre punctele de atracție. Pentru cine așteaptă misterul și aventura din versiunile mai populare ale „Mumiei”, poate fi pur și simplu prea mult.

Această împărțire se vede foarte bine și în reacțiile publice. Criticii i-au acordat în prezent numai 45% pe Rotten Tomatoes, în timp ce spectatorii verificați sunt considerabil mai generoși, cu 72%. Consensul critic apreciază componenta gore și miza personală, dar reproșează filmului durata excesivă. 

Recomandare:

Îl recomand, dar cu o condiție foarte clară: trebuie să știi ce film alegi.

Dacă vrei o nouă versiune a aventurii cu Brendan Fraser, nu acesta este filmul. Dacă vrei un horror întunecat, violent și inconfortabil, cu body horror și o poveste de familie în centrul lui, atunci merită văzut.

Nu este la fel de echilibrat pe cât ar fi putut fi și cele peste două ore se simt. Dar are o identitate proprie, imagini puternice și suficient curaj încât să nu pară încă o reciclare inutilă a unui titlu celebru.

Pentru mine, principalul lui merit este tocmai acesta: Cronin nu încearcă să ne ofere mumia pe care o știm deja. Încearcă să facă din ea din nou ceva de care să ne fie frică.

Premii:

La data redactării acestei fișe nu am găsit premii cinematografice importante câștigate de film. „Lee Cronin’s The Mummy” a avut premiera la Los Angeles pe 9 aprilie 2026 și a intrat în cinematografe pe 17 aprilie. A avut un buget raportat de aproximativ 22 de milioane de dolari și a încasat aproximativ 86 de milioane la nivel mondial.