Jurnalul de Filme

Acesta este review-ul meu personal (impresii) pentru filmul „Pitfall” (2026).

Țara: SUA, Canada
Gen: Horror, thriller, survival, slasher
Regizor: James Kondelik
Actori principali: Marshall Williams, Alex Essoe, Richard Harmon, Jordan Claire Robbins, Matt Hamilton, Randy Couture

Descriere:
Scott și sora lui, Ashley, au o relație complicată, marcată de moartea părinților lor într-un accident de mașină. Încercând într-un fel să se confrunte cu trecutul și cu ruptura dintre ei, cei doi se întorc în zona împădurită asociată acelei tragedii, însoțiți de partenerii lor, Gwen și Charlie, și de prietenul lor Lars. 

Ceea ce începe ca o excursie într-un loc încărcat de amintiri se transformă foarte repede într-o luptă pentru supraviețuire. Scott se separă de grup și cade într-o groapă de aproximativ trei metri, prevăzută cu țepi. Unul dintre aceștia îi străpunge piciorul și îl lasă practic imobilizat.

Dar groapa nu este un accident.

În pădure există un vânător care urmărește grupul, iar capcana în care a căzut Scott face parte dintr-un pericol mult mai mare. În timp ce el încearcă să găsească o modalitate de a ieși din groapă, ceilalți descoperă că cineva îi vânează. 

Filmul combină astfel două formule de survival horror: omul izolat, rănit și obligat să găsească o cale de scăpare, și grupul urmărit prin pădure de un ucigaș. Povestea alternează între cele două situații, în timp ce tensiunile și vechile probleme dintre personaje ies și ele la suprafață.

Detalii interesante despre film și protagoniști:
Filmul este regizat de James Kondelik, care este creditat și ca scenarist și editor. Are o durată de 108 minute, iar filmările au avut loc în British Columbia, Canada, inclusiv în zona Maple Ridge. 

Randy Couture, care interpretează vânătorul, vine dintr-un domeniu foarte diferit de cinema. Este fost campion UFC și unul dintre numele importante din istoria artelor marțiale mixte, devenit ulterior actor. În „Pitfall”, fizicul său este folosit pentru a transforma antagonistul într-o prezență amenințătoare chiar înainte ca filmul să explice foarte mult despre el.

Distribuția îi include pe Marshall Williams în rolul lui Scott, Alex Essoe în rolul lui Ashley, Richard Harmon ca Lars, Jordan Claire Robbins ca Gwen și Matt Hamilton ca Charlie. 

Premisa filmului a fost comparată inevitabil cu două tipuri foarte diferite de cinema. Situația lui Scott amintește de 127 Hours – un om rănit și captiv, care trebuie să decidă cât este dispus să îndure pentru a supraviețui – în timp ce vânătorul și pădurea trimit spre tradiția slasherelor precum Friday the 13th. Chiar materialele de promovare ale filmului au folosit această comparație. 

Filmul a circulat în festivalurile horror înainte de lansarea comercială, fiind selecționat la Screamfest Horror Film Festival 2025 și Panic Fest 2026. 

Ce mi-a plăcut:
Mi-a plăcut foarte mult premisa. O groapă cu țepi în mijlocul pădurii este o idee extrem de simplă, dar tocmai simplitatea o face eficientă. Nu este nevoie de o creatură supranaturală sau de o tehnologie complicată pentru a crea senzația de neputință: ai un om rănit, câțiva metri de pământ deasupra lui și imposibilitatea aparentă de a ieși.

Mi-a plăcut și faptul că filmul nu rămâne exclusiv cu Scott în groapă. În paralel există povestea celorlalți, iar pericolul se deplasează prin pădure. În felul acesta, filmul poate alterna claustrofobia capcanei cu amenințarea unui slasher mai tradițional.

Violența este explicită și filmul nu încearcă să o cosmetizeze. Pentru cine apreciază survival horror-ul dur, unele dintre efectele practice și rănile sunt foarte eficiente. Chiar și cronicile mai puțin entuziaste au remarcat componenta gore a filmului. 

Dar mi se pare mai interesantă ideea psihologică din spatele situației: într-o asemenea împrejurare, supraviețuirea nu mai este o noțiune abstractă. Devine o succesiune de alegeri foarte concrete despre durere, sacrificiu și cât de departe ești capabil să mergi ca să mai trăiești încă o zi.

Mesajul filmului:
„Pitfall” folosește horror-ul pentru a pune personajele într-o situație în care toate conflictele obișnuite ale vieții devin brusc secundare.

Traumele vechi, resentimentele dintre frați, relațiile și lucrurile nespuse continuă să existe, dar capătă altă proporție atunci când cineva poate muri în următoarele minute.

În același timp, filmul vorbește despre instinctul de supraviețuire și despre diferența dintre ceea ce credem că am putea suporta și ceea ce descoperim că suntem capabili să facem atunci când nu mai avem nicio alternativă.

Recomandare:
Îl recomand în special celor cărora le plac survival horror-urile și slasherele clasice. Nu este un film care reinventează genul, iar structura și unele dintre evoluțiile poveștii sunt familiare, dar premisa capcanei și violența foarte directă îi oferă suficientă identitate.

Este genul de film în care pădurea, izolarea și imposibilitatea de a cere ajutor sunt aproape la fel de importante ca antagonistul.