Jurnalul de Filme

Acesta este review-ul meu personal (impresii) pentru filmul „Kraken” (2026).

Țara: Norvegia
Gen: Horror, science-fiction, monster movie, acțiune
Regizor: Pål Øie
Actori principali: Sara Khorami, Mikkel Bratt Silset, Ingvild Holthe Bygdnes, Øyvind Brandtzæg, Jenny Evensen, Steinar Klouman Hallert 

Descriere:
Într-o comunitate izolată de lângă Sognefjord, biologul marin Johanne Berge investighează o serie de fenomene neobișnuite. Comportamentul somonilor se schimbă, din adâncuri se aud sunete inexplicabile, iar moartea violentă a doi adolescenți sugerează că în fiord se întâmplă ceva mult mai grav decât un simplu dezechilibru natural.

Toate indiciile conduc spre adâncurile celui mai adânc fiord al Norvegiei. Acolo se află ceva ce aparține mai degrabă legendelor decât biologiei: Krakenul, o creatură gigantică, cu numeroase tentacule, capabilă să atace tot ceea ce se mișcă sau produce zgomot. 

Filmul nu arată imediat monstrul în întregime. Își construiește tensiunea prin apă, sunete, comportamentul animalelor și sentimentul permanent că sub suprafața aparent liniștită există ceva enorm. Iar fiordul norvegian devine el însuși parte din amenințare.

Detalii interesante despre film și protagoniști:
Regizorul Pål Øie nu este străin de poveștile construite în jurul pericolului și izolării. A regizat anterior „The Tunnel”, iar în „Kraken” folosește din nou peisajul norvegian nu doar ca decor, ci ca element esențial al tensiunii.

Filmul pornește de la una dintre cele mai cunoscute creaturi ale folclorului marin scandinav. Legenda Krakenului, asociată timp de secole cu mările nordice, este mutată aici într-un context contemporan, în care mitologia se întâlnește cu biologia marină și cu problemele de mediu.

Protagonista nu este soldat sau vânător de monștri, ci biolog marin. Alegerea schimbă perspectiva poveștii: Johanne încearcă mai întâi să înțeleagă fenomenele pe care le observă înainte ca situația să se transforme într-o luptă pentru supraviețuire.

Producția este norvegiană, realizată de Handmade Films in Norwegian Woods și Nordisk Film Production, iar filmul are aproximativ 100 de minute. Lansarea norvegiană a avut loc în februarie 2026. 

Ce mi-a plăcut:
Mi-a plăcut foarte mult alegerea decorului. Fiordurile norvegiene au deja ceva spectaculos și neliniștitor, iar ideea că sub apa aceea întunecată și aparent liniștită poate exista ceva uriaș funcționează foarte bine.

Mi-a plăcut și faptul că filmul are răbdare înainte de a transforma Krakenul într-un spectacol vizual. Primele semne sunt mici și inexplicabile, iar amenințarea este construită treptat. Într-un film cu monștri, ceea ce nu vezi poate fi uneori mult mai eficient decât ceea ce vezi.

Și există o idee care mi-a plăcut dincolo de povestea propriu-zisă: oamenii cunosc incredibil de puțin din ceea ce există în adâncurile oceanelor. Filmul exploatează foarte bine tocmai această vulnerabilitate a imaginației noastre. Știm suficient cât să înțelegem cât de mult nu știm.

Ce nu mi-a plăcut:
Povestea urmează destul de fidel structura clasică a filmelor cu monștri: fenomene inexplicabile, avertismente ignorate, descoperirea amenințării și confruntarea finală. Din acest punct de vedere, filmul nu reinventează genul.

Unele personaje secundare ar fi putut fi dezvoltate mai mult, iar după atmosfera foarte bine construită din prima parte, momentele în care creatura devine complet vizibilă pierd inevitabil ceva din mister. Și criticii au remarcat combinația dintre construcția eficientă a tensiunii și caracterul destul de familiar al poveștii. 

Mesajul filmului:
Dincolo de monstrul propriu-zis, „Kraken” se joacă foarte bine cu o teamă veche a omului: teama de ceea ce există într-un loc pe care nu îl putem vedea și controla.

Ne comportăm uneori ca și cum planeta ne-ar fi complet cunoscută. Dar oceanele păstrează încă spații enorme despre care știm foarte puțin. Krakenul este mitologic; necunoscutul din adâncuri este însă cât se poate de real.

Recomandare:
Îl recomand celor cărora le plac filmele cu monștri, poveștile maritime și thrillerele construite lent. Nu trebuie privit ca un horror revoluționar, ci ca un creature feature nordic foarte atmosferic, care profită excelent de peisajul în care își plasează povestea.

Mi se pare potrivit mai ales pentru spectatorii care preferă tensiunea și misterul înaintea unui șir continuu de scene de acțiune.