Jurnalul de Filme

Acesta este review-ul meu personal (impresii) pentru filmul „Hope” (2026).

Țara: Coreea de Sud
Gen: Science-fiction, thriller, acțiune, horror
Regizor: Na Hong-jin
Actori principali: Hwang Jung-min, Zo In-sung, Hoyeon, Michael Fassbender, Alicia Vikander, Taylor Russell, Cameron Britton 

Descriere:
„Hope” începe într-un mic sat-port sud-coreean aflat în apropierea zonei demilitarizate. Bum-seok, șeful postului local de poliție, este chemat să investigheze ceea ce pare inițial o amenințare relativ ușor de înțeles: apariția unui animal periculos și atacuri misterioase în zonă.

Numai că lucrurile scapă foarte repede de sub control. Comunicarea cu exteriorul este întreruptă, forțele care ar putea veni în ajutor sunt ocupate cu incendiile de vegetație, iar oamenii plecați în munți să vâneze creatura descoperă că rolurile s-au inversat: ei sunt cei vânați. 

De aici, filmul își schimbă treptat dimensiunea. Ceea ce începe aproape ca un creature feature despre o comunitate izolată devine science-fiction la scară mult mai mare, cu o amenințare extraterestră și cu întrebări despre felul în care oamenii reacționează atunci când întâlnesc ceva ce nu pot înțelege.

Na Hong-jin combină horrorul, acțiunea, umorul negru și science-fiction-ul într-un film deliberat excesiv, care ajunge la aproximativ 160 de minute și refuză să rămână într-un singur gen. 

Detalii interesante despre film și protagoniști:
„Hope” marchează revenirea lui Na Hong-jin la lungmetraj după aproximativ un deceniu. Regizorul este cunoscut în special pentru „The Chaser”, „The Yellow Sea” și „The Wailing”, iar aici semnează atât regia, cât și scenariul. 

Distribuția este neobișnuit de internațională. Alături de actorii coreeni Hwang Jung-min, Zo In-sung și Hoyeon apar Michael Fassbender, Alicia Vikander, Taylor Russell și Cameron Britton. Fassbender, Vikander și ceilalți actori internaționali interpretează creaturile extraterestre prin tehnici digitale/performance capture, ceea ce explică de ce unele dintre cele mai cunoscute nume ale distribuției nu apar pe ecran în forma în care publicul se așteaptă să le vadă. 

Hoyeon, devenită cunoscută internațional prin „Squid Game”, o interpretează pe Sung-ae, tânăra polițistă prinsă în centrul evenimentelor, acesta fiind debutul ei într-un lungmetraj de cinema. 

Imaginea filmului este realizată de Hong Kyung-pyo, directorul de imagine care a lucrat și la „Parasite” și „Snowpiercer”. Filmul a avut premiera mondială în competiția oficială a Festivalului de la Cannes 2026. 

Finalul lasă deliberat deschisă posibilitatea continuării poveștii, iar Na Hong-jin a confirmat că a scris deja o continuare. 

Ce mi-a plăcut:
Mi-a plăcut foarte mult felul în care filmul începe într-o lume mică și recognoscibilă și apoi îi mărește treptat dimensiunile până când ajunge la ceva aproape cosmic. În prima parte există senzația că oamenii se confruntă cu o amenințare pe care, cu suficient curaj și suficiente arme, ar putea-o controla. Apoi devine evident că nici măcar nu înțeleg cu adevărat ceea ce se întâmplă.

Mi-a plăcut și faptul că oamenii nu sunt transformați brusc în eroi perfecți numai pentru că apare o amenințare extraordinară. Rămân speriați, impulsivi, uneori ridicoli și capabili să ia decizii proaste. Tocmai această imperfecțiune îi face umani.

Vizual, filmul este spectaculos, iar secvențele de urmărire și confruntare au o energie extraordinară. Dar dincolo de spectacol, mi s-a părut interesantă schimbarea perspectivei asupra creaturilor. Filmul începe prin a ne spune implicit cine este monstrul, apoi complică această certitudine.

Ce nu mi-a plăcut:
Filmul este prea lung. Aproape 160 de minute sunt greu de justificat, mai ales pentru că partea de mijloc devine uneori aglomerată, iar unele secvențe de acțiune continuă mai mult decât ar fi necesar.

Și efectele CGI nu sunt întotdeauna la nivelul ambiției filmului. Există imagini extraordinare, dar și momente în care artificialitatea creaturilor devine prea vizibilă și diminuează puțin tensiunea. Criticile internaționale au remarcat și ele aceste două slăbiciuni: durata și calitatea inegală a efectelor digitale. 

Mesajul filmului:
Pentru mine, una dintre ideile cele mai interesante ale filmului este cât de repede transformăm necunoscutul în dușman.

Când nu înțelegem ceva, primul impuls poate fi să îl definim prin frica noastră. „Hope” începe cu o vânătoare foarte simplă – oamenii caută monstrul – și ajunge într-un loc în care devine mult mai dificil să spui cine îl vânează pe cine și, mai ales, cine are dreptul să fie numit monstru.

Recomandare:
Îl recomand celor cărora le plac filmele science-fiction care nu se limitează la spectacol și celor care apreciază cinemaul sud-coreean pentru amestecul său particular de violență, umor, absurd și observație umană.

Nu este un film perfect și cu siguranță ar fi câștigat dintr-un montaj mai sever. Dar este ambițios, imprevizibil și suficient de diferit încât să rămână în minte după terminarea lui.

Premii:
„Hope” a fost selectat în competiția oficială a Festivalului de Film de la Cannes 2026, unde a concurat pentru Palme d’Or. Filmul a fost ulterior inclus și în selecțiile unor festivaluri importante precum New York Asian Film Festival, Toronto International Film Festival, Busan International Film Festival și San Sebastián.