Jurnalul de Filme

Acesta este review-ul meu personal (impresii) pentru filmul „The Voyeurs” (2021).

Țara: SUA
Gen: Thriller erotic, dramă, mister
Regizor: Michael Mohan
Actori principali: Sydney Sweeney, Justice Smith, Ben Hardy, Natasha Liu Bordizzo

Descriere

„The Voyeurs” pornește de la o situație aparent banală: Pippa și Thomas, un cuplu tânăr, se mută într-un apartament nou din Montreal și descoperă că de la fereastra lor pot vedea perfect interiorul apartamentului aflat peste drum.

Vecinii pe care încep să-i urmărească sunt Seb și Julia, un cuplu atrăgător care pare să ducă o viață mult mai sofisticată și mai intensă decât a lor. Ceea ce începe ca o curiozitate aproape inocentă se transformă treptat într-un obicei. Pippa și Thomas nu mai surprind accidental câteva momente din viața celor doi, ci încep să-i urmărească intenționat.

Problema apare atunci când privitul nu mai este suficient.

Pippa devine din ce în ce mai implicată în viața oamenilor de peste drum și începe să creadă că are nu doar dreptul, ci aproape obligația de a interveni. Din acel moment, granița dintre observator și participant dispare, iar filmul schimbă treptat perspectiva asupra personajelor și asupra lucrurilor pe care spectatorul credea că le înțelesese.

„The Voyeurs” folosește voyeurismul ca punct de plecare pentru a vorbi despre intimitate, obsesie, dorință și tentația de a construi povești despre oameni pornind numai de la fragmentele din viața lor pe care avem acces să le vedem.

Detalii interesante despre film și actori

Michael Mohan a scris și regizat filmul, iar ideea centrală este evident legată de tradiția thrillerelor voyeuristice, în special de „Rear Window” al lui Alfred Hitchcock. Există însă o diferență importantă: tehnologia și sexualitatea fac ca distanța dintre observator și cel observat să fie mult mai ușor de încălcat decât în thrillerul clasic.

Filmul a fost realizat pentru Amazon Studios și lansat direct pe Prime Video în septembrie 2021. Acțiunea se petrece în Montreal, iar filmările au avut loc tot în Montreal, înainte ca pandemia de COVID-19 să întrerupă producția. Filmările au fost reluate ulterior, în condiții speciale de siguranță.

Apartamentele celor două cupluri sunt esențiale pentru film. Ferestrele enorme nu reprezintă doar o alegere estetică: practic transformă locuințele în două scene de teatru așezate una în fața celeilalte. Personajele pot privi, dar pot fi la rândul lor privite, iar filmul se joacă permanent cu întrebarea cine este de fapt spectatorul.

Sydney Sweeney a povestit ulterior că a participat activ la construirea personajului Pippa și că a pregătit pentru rol unul dintre dosarele detaliate pe care obișnuiește să le creeze pentru personajele sale, imaginând biografia și experiențele lor dinaintea momentului în care începe filmul.

„The Voyeurs” a apărut într-un moment important al carierei sale. Sweeney era deja cunoscută din „Euphoria” și „The White Lotus”, dar filmul i-a oferit unul dintre primele sale roluri principale într-un lungmetraj destinat unei audiențe internaționale foarte mari.

Michael Mohan și Sydney Sweeney colaboraseră deja înainte de acest film la serialul „Everything Sucks!”. Cei doi aveau să lucreze din nou împreună câțiva ani mai târziu la horror-ul psihologic „Immaculate” (2024), în care Sweeney a fost atât protagonistă, cât și producătoare.

Un aspect interesant este că „The Voyeurs” nu încearcă să ascundă influențele cinematografice clasice. În afară de Hitchcock, filmul amintește deliberat de thrillerele erotice foarte populare în anii 1980 și 1990, în care dorința sexuală, pericolul și manipularea erau frecvent amestecate. Într-o perioadă în care acest gen aproape dispăruse din mainstream-ul american, filmul a încercat practic să-l readucă într-o formă contemporană.

Ce mi-a plăcut

Mi-a plăcut ideea de la care pornește filmul pentru că exploatează foarte bine una dintre slăbiciunile omenești pe care puțini sunt dispuși să le recunoască: curiozitatea față de viața intimă a altora.

La început este foarte ușor să înțelegi comportamentul personajelor. Dacă ai avea în fața ferestrei tale un apartament complet vizibil și ai observa întâmplător ceva neobișnuit, probabil că ai privi. Filmul este inteligent tocmai prin felul în care mută limita puțin câte puțin. A privi devine a urmări, a urmări devine obsesie, iar obsesia ajunge intervenție.

Sydney Sweeney funcționează bine în această transformare. Pippa nu pornește ca un personaj amenințător. Pare curioasă, apoi fascinată și, în cele din urmă, atât de convinsă că înțelege ceea ce vede încât începe să ia decizii în viața unor oameni pe care, în realitate, nu îi cunoaște.

Mi-a plăcut și faptul că filmul întoarce ideea voyeurismului către spectator. Noi stăm în fața ecranului și îi judecăm pe Pippa și Thomas pentru că privesc printr-o fereastră viața intimă a altor oameni, în timp ce facem, într-un sens, exact același lucru cu ei. Filmul știe foarte bine că spectatorul este complice la mecanismul pe care îl critică.

Vizual, apartamentele și ferestrele funcționează excelent. Există permanent impresia că intimitatea este expusă și că simplul fapt că un lucru poate fi văzut nu înseamnă automat că avem dreptul să-l privim.

Partea mai puțin convingătoare pentru mine este că, pe măsură ce filmul avansează, dorința de a produce răsturnări de situație devine uneori mai importantă decât plauzibilitatea. Ultima parte cere spectatorului să accepte câteva coincidențe și comportamente construite mai degrabă pentru efect decât pentru realism. Thrillerul devine mai spectaculos, dar pierde puțin din tensiunea psihologică simplă și foarte eficientă a începutului.

Totuși, tocmai exagerarea lui îl apropie de thrillerele erotice clasice pe care încearcă să le reînvie. Nu este un film care urmărește realismul absolut, ci unul care vrea să seducă spectatorul, să-l facă să privească și apoi să-l facă puțin inconfortabil pentru faptul că a privit.

Premii

„The Voyeurs” nu a avut un parcurs important în marile competiții cinematografice și nu a primit nominalizări la Oscar, Globurile de Aur, BAFTA sau alte premii majore.

Filmul a avut însă o vizibilitate considerabilă după lansarea pe Prime Video, în special datorită popularității lui Sydney Sweeney și revenirii genului de thriller erotic în discuția publicului.

Recomandare

Îl recomand celor cărora le plac thrillerele erotice, poveștile despre obsesie și filmele în care perspectiva spectatorului asupra personajelor se schimbă pe parcurs.

Nu este un film subtil în toate momentele și nici unul care trebuie analizat pentru realismul fiecărei întorsături de situație. Uneori împinge lucrurile deliberat prea departe, iar finalul poate împărți publicul.

Dar premisa este foarte bună și ridică o întrebare care a devenit poate chiar mai actuală decât era în perioada lui Hitchcock: unde se termină curiozitatea și unde începe încălcarea intimității?

Într-o lume în care putem vedea zilnic fragmente din viețile unor oameni pe care nu îi cunoaștem, „The Voyeurs” adaugă încă o întrebare incomodă: cât de repede începem să credem că, pentru că am văzut ceva, am și înțeles întreaga poveste?