Jurnalul de Filme

Acesta este review-ul meu personal (impresii) pentru filmul „The Barbarian Invasions” (2003).

Țara: Canada, Franța
Gen: Dramă, comedie
Regizor: Denys Arcand
Actori principali: Rémy Girard, Stéphane Rousseau, Dorothée Berryman, Louise Portal, Dominique Michel, Yves Jacques, Pierre Curzi, Marie-Josée Croze

Descriere:
Rémy este un profesor universitar trecut de șaizeci de ani, cultivat, hedonist, ironic și pasionat de femei, care află că suferă de cancer în stadiu terminal. Internat într-un spital din Montreal, el se confruntă nu numai cu apropierea morții, ci și cu bilanțul unei vieți trăite intens și adesea egoist.

Fosta lui soție, Louise, îl contactează pe Sébastien, fiul lor, care trăiește și lucrează la Londra. Relația dintre tată și fiu este dificilă. Rémy este un intelectual de stânga care privește cu dispreț lumea banilor, în timp ce Sébastien este un om de succes în finanțe și pare să reprezinte aproape tot ceea ce tatăl său a criticat de-a lungul vieții.

Cu toate acestea, Sébastien se întoarce în Canada și începe să facă tot ce poate pentru ca ultimele săptămâni ale tatălui său să fie mai suportabile. Își folosește banii și relațiile pentru a-i amenaja un salon mai confortabil și îi adună în jur vechii prieteni, fostele iubite și oamenii care au făcut parte din viața lui Rémy.

Reuniți în jurul unui om care se apropie de moarte, aceștia vorbesc despre iubire, sex, politică, religie, idealurile tinereții, eșecurile lor și lumea care s-a schimbat între timp. Dincolo de toate diferențele dintre ei, filmul devine treptat o poveste despre prietenie, familie, împăcare și felul în care un om își ia rămas-bun de la propria viață.

Detalii interesante despre film și actori:
„The Barbarian Invasions” este continuarea filmului „The Decline of the American Empire” (1986), tot al lui Denys Arcand. Mai multe personaje din primul film reapar aproape două decenii mai târziu, ceea ce permite spectatorului să vadă nu numai ce s-a întâmplat cu ele, ci și cum s-au schimbat generația și societatea din care fac parte.

Titlul are mai multe sensuri. Face trimitere la ideea declinului unei civilizații, continuând tema filmului din 1986, dar și la transformările politice, economice și culturale ale lumii contemporane. Filmul începe, de asemenea, într-un context marcat de imaginile atentatelor din 11 septembrie 2001.

Marie-Josée Croze o interpretează pe Nathalie, o tânără dependentă de heroină pe care Sébastien o implică în îngrijirea tatălui său. Relația dintre Nathalie și Rémy devine una dintre cele mai sensibile componente ale filmului. Pentru interpretarea sa, Croze a câștigat Premiul pentru cea mai bună actriță la Festivalul de Film de la Cannes din 2003.

Rémy Girard revine în rolul lui Rémy, pe care îl interpretase și în „The Decline of the American Empire”. Tocmai trecerea reală a timpului dintre cele două filme contribuie la sentimentul că privim personaje care au îmbătrânit împreună cu actorii lor.

Ce mi-a plăcut:
Mi-a plăcut felul în care filmul vorbește despre moarte fără să transforme întreaga poveste într-o experiență solemnă și apăsătoare. Personajele glumesc, se contrazic, își amintesc aventuri, discută despre politică și își ironizează propriile convingeri. Moartea este prezentă permanent, dar viața continuă să ocupe încăperea.

Foarte interesantă este și relația dintre Rémy și Sébastien. Tatăl respinge lumea fiului, dar tocmai competențele și banii pe care îi disprețuiește îi permit lui Sébastien să-i ofere confort și să-i aducă aproape oamenii pe care îi iubește. Filmul nu încearcă să demonstreze simplist că unul dintre ei a avut dreptate și celălalt s-a înșelat.

Mi-a plăcut mai ales ideea bilanțului făcut fără cosmetizare. Rémy nu devine brusc un om perfect pentru că este pe moarte. Rămâne contradictoriu, vanitos, inteligent, amuzant și uneori egoist. Tocmai de aceea despărțirea de el are greutate.

Recomandare:
Îl recomand celor cărora le plac filmele construite în jurul dialogului și al personajelor, mai degrabă decât al acțiunii. Este un film despre moarte, dar într-un mod paradoxal vorbește foarte mult despre plăcerea de a trăi, despre oamenii pe care îi adunăm în jurul nostru și despre ceea ce mai rămâne important atunci când timpul începe să se termine.

Premii:
„The Barbarian Invasions” a câștigat Premiul Oscar pentru Cel mai bun film străin și a fost nominalizat și la Oscar pentru Cel mai bun scenariu original. La Festivalul de Film de la Cannes din 2003, Denys Arcand a câștigat premiul pentru Cel mai bun scenariu, iar Marie-Josée Croze premiul pentru Cea mai bună actriță. Filmul a câștigat, de asemenea, Premiul César pentru Cel mai bun film, Cel mai bun regizor și Cel mai bun scenariu original sau adaptare.