Jurnalul de Filme

Acesta este review-ul meu personal (impresii) pentru filmul „Moonrise Kingdom” (2012).

Țara: SUA
Gen: Comedie dramatică, aventură, romantic
Regizor: Wes Anderson
Actori principali: Jared Gilman, Kara Hayward, Bruce Willis, Edward Norton, Bill Murray, Frances McDormand, Tilda Swinton, Jason Schwartzman

Descriere:
Acțiunea se petrece în 1965, pe insula fictivă New Penzance, în largul coastei Noii Anglii. Sam Shakusky este un băiat de doisprezece ani, orfan și cercetaș, inteligent, singuratic și deloc integrat în grupul din care face parte. Suzy Bishop are aceeași vârstă, trăiește cu părinții și cei trei frați ai săi și privește lumea prin binoclul pe care îl poartă aproape permanent cu ea.

Cei doi s-au întâlnit cu un an înainte, s-au îndrăgostit și au continuat să-și scrie în secret. În vara lui 1965 decid să fugă împreună. Sam părăsește tabăra cercetașilor, Suzy pleacă de acasă, iar dispariția lor declanșează o căutare la care participă șeful cercetașilor Ward, polițistul insulei, căpitanul Sharp, părinții fetei și ceilalți cercetași. În timp ce adulții încearcă să restabilească ordinea, Sam și Suzy își construiesc pentru câteva zile propria lume, într-un golf izolat pe care îl numesc Moonrise Kingdom.

Detalii interesante despre film și actori:
Wes Anderson a scris scenariul împreună cu Roman Coppola și a pornit de la ideea primei iubiri pe care și-ar fi dorit el însuși să o trăiască la vârsta personajelor. Filmul a fost turnat în principal în Rhode Island, iar insula New Penzance este fictivă.

Jared Gilman și Kara Hayward se aflau la începutul carierei lor cinematografice. Tocmai lipsa unei experiențe îndelungate în fața camerei contribuie la naturalețea ciudată și vulnerabilă a celor doi copii, care contrastează foarte bine cu distribuția impresionantă de actori adulți.

Filmul poartă toate elementele vizuale devenite caracteristice cinematografiei lui Wes Anderson: compoziții aproape perfect simetrice, mișcări controlate ale camerei, cadre construite cu o precizie aproape geometrică, obiecte atent alese și o lume care pare uneori o carte ilustrată adusă la viață.

Un element important al coloanei sonore este muzica lui Benjamin Britten. Filmul începe chiar cu prezentarea instrumentelor din „The Young Person’s Guide to the Orchestra”, iar felul în care diferitele părți ale unei orchestre se reunesc devine aproape o cheie pentru construcția întregii povești.

Ce mi-a plăcut:
Mi-a plăcut contrastul dintre seriozitatea absolută cu care Sam și Suzy își trăiesc iubirea și lumea adulților, care, deși ar trebui să fie cea matură și ordonată, este plină de propriile nefericiri, compromisuri și incapacități de comunicare. Filmul nu râde de sentimentele copiilor și nici nu le tratează ca pe ceva lipsit de importanță doar pentru că au doisprezece ani.

Mi-a plăcut foarte mult și universul vizual creat de Wes Anderson. Aproape fiecare cadru pare construit până la cel mai mic detaliu, dar această artificialitate deliberată nu elimină emoția. Dimpotrivă, sub culorile, simetria și umorul sec al filmului există multă singurătate și nevoia foarte omenească de a găsi pe cineva lângă care să simți că aparții.

Recomandare:
Îl recomand celor care apreciază filmele neobișnuite, cu umor discret, personaje excentrice și o identitate vizuală foarte puternică. „Moonrise Kingdom” este în același timp o poveste despre prima iubire, despre singurătate și despre doi copii care încearcă să-și găsească locul într-o lume în care nici adulții nu par să știe prea bine unde este al lor.

Premii:
„Moonrise Kingdom” a fost nominalizat la Oscar pentru Cel mai bun scenariu original, pentru scenariul semnat de Wes Anderson și Roman Coppola. A primit și nominalizări importante la Globurile de Aur și BAFTA și a fost filmul de deschidere al Festivalului de Film de la Cannes din 2012.