Jurnalul de Filme

Acesta este review-ul meu personal (impresii) pentru filmul „Anvil! The Story of Anvil” (2008).

Țara: Canada
Gen: Documentar, muzical, biografic
Regizor: Sacha Gervasi
Protagoniști: Steve „Lips” Kudlow, Robb Reiner și membrii formației Anvil

Descriere:
„Anvil! The Story of Anvil” spune povestea reală a formației canadiene de heavy metal Anvil și, mai ales, a prieteniei dintre cei doi oameni aflați în centrul ei: vocalistul și chitaristul Steve „Lips” Kudlow și bateristul Robb Reiner.

La începutul anilor 1980, Anvil părea să aibă toate șansele să devină una dintre marile formații ale heavy metalului. A cântat în fața unor mulțimi uriașe și a influențat muzicieni care aveau să ajungă mult mai celebri. Dar succesul pe care îl promitea începutul nu a venit niciodată la dimensiunea așteptată.

Când îi întâlnim în documentar, Lips și Robb au trecut de cincizeci de ani. Lips lucrează pentru a-și întreține familia, concertele sunt uneori în săli aproape goale, banii sunt puțini, iar un turneu european se transformă într-un șir aproape absurd de probleme, neînțelegeri și eșecuri. Și totuși, cei doi continuă.

Filmul îi urmărește în încercarea de a înregistra un nou album, „This Is Thirteen”, și de a găsi din nou o casă de discuri interesată de muzica lor. Dincolo de heavy metal, documentarul devine astfel povestea a doi oameni care refuză să abandoneze lucrul pe care îl iubesc, chiar și atunci când lumea pare să le fi spus de mult că timpul lor a trecut.

Detalii interesante despre film și protagoniști:
Sacha Gervasi îi cunoștea pe membrii Anvil cu mult înainte de realizarea documentarului. În adolescență fusese fan al formației, iar în anii 1980 a lucrat ca roadie pentru Anvil în timpul unor turnee. Tocmai această legătură veche i-a oferit un acces neobișnuit de apropiat la viețile lui Lips și Robb.

Anvil fusese deja o formație importantă în scena metal a începutului anilor ’80. Muzicieni celebri precum Slash, Lemmy, Lars Ulrich și Scott Ian apar în documentar vorbind despre trupă și despre influența ei.

Prietenia dintre Lips și Robb este chiar mai veche decât formația: cei doi s-au cunoscut în adolescență și au continuat să cânte împreună timp de decenii. Filmul nu ascunde însă tensiunile dintre ei. Una dintre cele mai puternice secvențe îi arată certându-se dur în timpul înregistrărilor, pentru ca apoi să devină evident cât de profundă este legătura construită între ei.

Documentarul a avut un efect extraordinar asupra carierei formației. Succesul filmului a adus Anvil din nou în atenția publicului internațional, iar trupa a început să primească noi invitații la festivaluri și turnee. Într-un fel aproape perfect circular, filmul despre incapacitatea lor de a obține succesul a contribuit tocmai la renașterea carierei lor.

Ce mi-a plăcut:
Mi-a plăcut în primul rând sinceritatea filmului. Nu încearcă să transforme retrospectiv Anvil într-o trupă care a fost în secret mai importantă decât toate celelalte și nici nu ascunde eșecurile. Vedem săli goale, probleme financiare, dezamăgiri, certuri și momente uneori aproape jenante. Tocmai de aceea, atunci când apare o mică victorie, ea contează.

Dar cel mai mult mi-a plăcut relația dintre Lips și Robb. La suprafață este un documentar despre heavy metal; în profunzime este un film despre prietenie, loialitate și încăpățânarea de a continua să faci ceea ce iubești chiar după ce succesul pe care îl așteptai nu a venit.

Există și ceva foarte frumos în faptul că filmul nu ne spune că perseverența garantează succesul. Nu îl garantează. Uneori muncești o viață întreagă pentru ceva și lumea tot nu îți oferă ceea ce credeai că meriți. Întrebarea mai interesantă devine atunci dacă lucrul respectiv continuă să merite făcut pentru tine.

Recomandare:
Îl recomand chiar și celor care nu ascultă heavy metal. Muzica este contextul, dar povestea este mult mai universală. „Anvil! The Story of Anvil” vorbește despre visuri care nu se împlinesc la timp, despre prietenie și despre diferența dintre a continua pentru că încă iubești ceea ce faci și a continua doar pentru că nu poți accepta că ai pierdut.

Premii:
Filmul a câștigat Independent Spirit Award pentru cel mai bun documentar și a primit numeroase alte distincții din partea criticilor și festivalurilor. A fost unul dintre cele mai apreciate documentare muzicale ale perioadei.