Jurnalul de Filme

Acesta este review-ul meu personal (impresii) pentru filmul „The Holiday” (2006).

Țara: SUA
Gen: Comedie romantică, dramă
Regizor: Nancy Meyers
Actori principali: Cameron Diaz, Kate Winslet, Jude Law, Jack Black, Eli Wallach, Rufus Sewell, Edward Burns

Descriere

Amanda Woods trăiește în Los Angeles, conduce o companie de succes care realizează trailere pentru filme și tocmai descoperă că iubitul ei a înșelat-o. La mii de kilometri distanță, în Anglia, Iris Simpkins este îndrăgostită de ani întregi de un coleg care o ține captivă într-o relație fără viitor și care tocmai s-a logodit cu altă femeie.

Sătule de propriile vieți sentimentale, cele două se găsesc pe internet și decid impulsiv să-și schimbe casele pentru perioada Crăciunului. Amanda ajunge în mica locuință englezească a lui Iris, iar Iris în vila spectaculoasă a Amandei din California.

Ceea ce trebuia să fie doar o fugă de probleme devine pentru amândouă începutul unei schimbări. Amanda îl întâlnește pe Graham, fratele lui Iris, iar Iris îi cunoaște pe Miles și pe Arthur Abbott, un scenarist în vârstă din epoca de aur a Hollywoodului.

Filmul construiește astfel două povești romantice, dar și două povești despre femei care trebuie mai întâi să înceteze să accepte roluri secundare în propriile vieți.

Detalii interesante despre film și actori

Nancy Meyers a mărturisit că a scris personajele principale avându-i deja în minte pe Cameron Diaz, Kate Winslet, Jude Law și Jack Black. În cazul lui Jack Black, inspirația a venit după ce l-a văzut în School of Rock. Meyers a fost atât de impresionată de energia și farmecul lui încât a decis că vrea să scrie un rol romantic special pentru el – o alegere neobișnuită la vremea respectivă, pentru că Black nu era distribuit în mod obișnuit ca protagonist romantic.

Iar celebra Rosehill Cottage, casa lui Iris din Surrey, nu era o căsuță pe care spectatorii o puteau căuta și închiria după vizionarea filmului. Exteriorul a fost construit special pentru producție pe un teren gol din Shere, Surrey. Nancy Meyers și echipa ei căutaseră o casă reală, dar nu găsiseră una care să corespundă imaginii dorite. Decorul interior a fost realizat separat pe platou în California.

Pentru a crea Rosehill Cottage, Meyers s-a inspirat din Honeysuckle Cottage, o casă reală din Holmbury St Mary, Surrey. Filmul a contribuit enorm la transformarea imaginii micii căsuțe englezești într-un fel de fantezie romantică de Crăciun – numai că Rosehill însăși nu există.

Casa Amandei este, în schimb, legată de o proprietate reală: exteriorul este al unei vile proiectate în anii 1920 de arhitectul Wallace Neff în San Marino, California. Interioarele luxoase pe care le vedem în film au fost însă decoruri construite pentru producție.

Eli Wallach, care îl interpretează pe Arthur Abbott, avea 90 de ani când filmul a fost lansat și avea în spate o carieră începută cu multe decenii înainte. Prezența lui este cu atât mai potrivită cu cât Arthur reprezintă memoria vechiului Hollywood. Wallach însuși lucrase cu regizori precum Elia Kazan, John Huston, Sergio Leone și Francis Ford Coppola. A continuat să joace și după The Holiday și a primit un Oscar onorific în 2010.

Momentul în care Miles, personajul lui Jack Black, improvizează melodii inspirate de coloane sonore celebre într-un magazin video conține și o mică glumă cinematografică. Când ajunge la tema din Driving Miss Daisy, Dustin Hoffman apare pentru câteva secunde. Cameo-ul nu fusese planificat inițial: Hoffman se afla în apropiere, a observat filmarea și, după ce a aflat ce se întâmpla, a ajuns în scenă.

Și Hans Zimmer, compozitorul muzicii filmului, are o legătură simpatică cu scena: Jack Black a declarat că Zimmer era unul dintre compozitorii săi preferați, iar Nancy Meyers i-a spus lui Zimmer acest lucru înainte ca el să accepte proiectul.

Ce mi-a plăcut

Mi-a plăcut că, dincolo de ambalajul de comedie romantică de Crăciun, filmul vorbește despre ceva foarte recognoscibil: cât de mult timp putem pierde iubind pe cineva care ne oferă suficient cât să nu plecăm, dar niciodată suficient cât să fim fericiți.

Povestea lui Iris mi se pare cea mai puternică din acest punct de vedere. Relația ei cu Jasper este construită pe speranța că într-o zi el o va alege. Iar întâlnirea cu Arthur îi schimbă perspectiva printr-o idee extrem de simplă: ea se comportă ca personajul secundar al unei povești în care ar trebui să fie protagonista.

Relația dintre Iris și Arthur este, pentru mine, una dintre cele mai frumoase părți ale filmului. Nu este romantică, ci o prietenie între două persoane aflate în momente complet diferite ale vieții. El o ajută să-și recupereze respectul pentru sine, iar ea îl ajută să-și amintească faptul că vârsta nu i-a anulat valoarea.

Amanda și Graham oferă cealaltă perspectivă. Amanda este independentă și aparent foarte sigură pe ea, dar și-a construit o viață în care vulnerabilitatea este ținută sub control. Graham, în schimb, ascunde sub farmecul lui o realitate mult mai profundă decât pare inițial.

Și îmi place mult că cele două femei nu pleacă în vacanță pentru a găsi dragostea. Pleacă tocmai pentru a scăpa de ea. Iar schimbarea decorului le permite, de fapt, să se vadă pe ele însele din afara vieților în care rămăseseră blocate.

Recomandare

Îl recomand celor care vor o comedie romantică inteligentă, caldă și foarte confortabilă vizual. Este unul dintre acele filme care au devenit asociate cu perioada Crăciunului, chiar dacă povestea lui funcționează foarte bine în orice anotimp.

Dar cred că The Holiday rezistă după atâția ani mai ales pentru că, sub cele două povești de dragoste, se află o idee mult mai bună decât simplul „și-au găsit perechea”: uneori trebuie să ieși pentru o vreme din propria viață ca să vezi cât de puțin loc îți făcuseși în ea pentru tine.

Și Arthur Abbott are dreptate: dacă este viața ta, ar cam trebui să fii personajul principal.