Jurnalul de Filme

Acesta este review-ul meu personal (impresii) pentru filmul People We Meet on Vacation (2026).

Țara: Statele Unite
Gen: Comedie romantică, dramă romantică
Regizor: Brett Haley
Actori principali: Emily Bader, Tom Blyth, Sarah Catherine Hook, Lucien Laviscount, Miles Heizer, Jameela Jamil, Lukas Gage, Molly Shannon, Alan Ruck

Descriere

Poppy Wright și Alex Nilsen sunt doi oameni aproape opuși. Poppy este spontană, expansivă, mereu dornică să plece undeva și să descopere ceva nou. Alex este rezervat, ordonat, iubitor de rutină și mult mai fericit atunci când știe exact ce urmează să se întâmple.

Se cunosc în timpul facultății și, în ciuda diferențelor evidente dintre ei, devin cei mai buni prieteni. Viața îi duce în direcții diferite și ajung să locuiască departe unul de celălalt, însă păstrează un ritual care devine centrul relației lor: în fiecare vară pleacă împreună în vacanță.

Anii trec, destinațiile se schimbă, apar alte relații și alte vieți, dar Poppy și Alex continuă să se întoarcă unul la celălalt. Prietenia lor începe însă să ascundă sentimente pe care niciunul nu pare pregătit să le recunoască. După un eveniment care îi ține despărțiți timp de doi ani, cei doi se întâlnesc din nou și sunt obligați să se confrunte cu întrebarea pe care au evitat-o multă vreme: au fost vreodată cu adevărat doar prieteni? 

Filmul este adaptarea romanului omonim al scriitoarei Emily Henry și urmărește relația dintre Poppy și Alex de-a lungul unui deceniu, alternând prezentul cu vacanțele și momentele care au construit treptat legătura dintre ei.

Detalii interesante despre film și actori

Alegerea lui Emily Bader pentru rolul lui Poppy are o poveste foarte frumoasă. Regizorul Brett Haley a spus că au existat sute, posibil aproape o mie de audiții pentru personaj. Bader se afla în Suedia când a dat audiția, într-o casă în care încerca să improvizeze un spațiu potrivit pentru Zoom. Tom Blyth fusese deja ales pentru rolul lui Alex, iar proba lor de chimie s-a desfășurat online, cei implicați aflându-se în trei locuri diferite ale lumii. După probă, Haley l-a sunat pe Blyth și l-a întrebat practic dacă mai exista vreun dubiu; Blyth i-a răspuns că ar fi nebuni să nu o aleagă. 

Interesant este și faptul că Tom Blyth refuzase inițial proiectul. Venea după mai multe roluri intense și nu simțea că este momentul pentru o comedie romantică. Când scenariul i-a fost trimis din nou, s-a răzgândit și a acceptat rolul. 

Pentru scena de dans din New Orleans, Emily Bader și Tom Blyth au repetat timp de două zile cu un coregraf într-o fostă biserică. Dansul trebuia să pară spontan și ușor stângaci, ca al unor oameni obișnuiți care se distrează, deși în realitate mișcările trebuiau repetate identic pentru ca scena să poată fi filmată din unghiuri diferite. Bader a povestit că filmarea dansului a durat o zi întreagă. 

O surpriză pentru cititorii romanului este apariția chiar a autoarei Emily Henry în film. Ea are un cameo în scena nunții lui David și Nam. Henry a fost implicată și în procesul adaptării: regizorul Brett Haley a discutat cu ea despre scenele și replicile pe care cititorii le considerau esențiale și a consultat-o inclusiv în privința unor decizii importante de casting și scenariu. 

Ce mi-a plăcut

Mi-a plăcut faptul că povestea de dragoste nu se naște dintr-o întâlnire spectaculoasă și nici dintr-o atracție instantanee. Relația dintre Poppy și Alex se construiește din ani petrecuți împreună, din călătorii, conversații, glume, momente incomode și experiențe pe care ajung să le împartă.

Emily Bader și Tom Blyth au o chimie foarte bună, esențială pentru un film în care spectatorul trebuie să creadă că două persoane atât de diferite pot rămâne legate timp de zece ani. Contrastul dintre exuberanța lui Poppy și calmul lui Alex funcționează fără ca unul dintre personaje să fie transformat în simplul accesoriu al celuilalt.

Mi-a plăcut și folosirea călătoriilor pentru a marca trecerea timpului. Destinațiile devin aproape niște fotografii ale diferitelor etape ale relației lor: lumea din jur se schimbă, dar între cei doi rămâne mereu ceva nerezolvat.

Ce nu mi-a plăcut

Formula friends to lovers este foarte cunoscută, iar filmul nu încearcă să ascundă prea mult direcția în care se îndreaptă. Spectatorul înțelege destul de repede ceea ce Poppy și Alex au nevoie de ani pentru a recunoaște.

Alternarea permanentă între diferite perioade ale relației lor ajută la construirea istoriei celor doi, dar uneori încetinește ritmul. Există momente în care ai senzația că povestea mai face încă un ocol înainte de a ajunge la ceea ce știm deja că trebuie să se întâmple.

Recomandare

Recomand People We Meet on Vacation celor care iubesc comediile romantice, poveștile friends to lovers și filmele în care relația dintre personaje se construiește în timp, nu într-o singură întâlnire miraculoasă.

Nu este un film care reinventează genul, dar are căldură, umor, destinații frumoase și, mai ales, doi protagoniști între care relația funcționează suficient de bine încât să susțină întreaga poveste.

Este una dintre acele povești în care oamenii pleacă ani la rând împreună în căutarea unor locuri noi și descoperă, foarte târziu, că lucrul cel mai important pe care l-au găsit în toate acele călătorii a fost chiar omul care călătorea lângă ei.