Jurnalul de Filme

Acesta este review-ul meu personal (impresii) pentru filmul „Wicked: For Good” (2025).

Țara: Statele Unite ale Americii

Gen: Musical, fantasy, dramă, aventură

Regizor: Jon M. Chu

Actori principali: Cynthia Erivo (Elphaba), Ariana Grande (Glinda), Jonathan Bailey (Fiyero), Jeff Goldblum (The Wizard), Michelle Yeoh (Madame Morrible), Ethan Slater (Boq), Marissa Bode (Nessarose), Bowen Yang (Pfannee), Bronwyn James (ShenShen). Distribuția principală revine din primul film, iar povestea continuă direct consecințele alegerilor făcute acolo. 

Descriere:
„Wicked: For Good” continuă povestea exact din punctul în care primul film a lăsat-o, însă lumea din Oz nu mai are inocența și exuberanța începutului. Elphaba și Glinda se află acum de părți diferite ale unei realități care le obligă să suporte consecințele propriilor alegeri. Elphaba a fost transformată în dușmanul public al Ozului și trăiește în exil, continuând să lupte pentru Animalele cărora li se ia vocea și încercând să facă cunoscut adevărul despre Vrăjitor. Glinda, dimpotrivă, a devenit figura luminoasă și iubită de societate, apropiată de centrul puterii și prinsă într-o imagine publică pe care trebuie să o susțină. 

Dacă primul „Wicked” era în mare măsură povestea nașterii unei prietenii improbabile, „Wicked: For Good” este povestea a ceea ce se întâmplă atunci când prietenia este pusă în fața unor alegeri morale imposibil de ignorat. Filmul devine mai întunecat și mai matur, iar spectacolul vizual rămâne important fără să înlocuiască miezul emoțional. În centrul poveștii rămân două femei care au ajuns să reprezinte, în ochii lumii, binele și răul, deși realitatea fiecăreia este mult mai complicată decât eticheta care i-a fost atribuită.

Detalii interesante despre film și actori:
Cele două filme „Wicked” au fost concepute ca părți ale aceleiași adaptări cinematografice a celebrului musical de Broadway creat de Stephen Schwartz și Winnie Holzman, inspirat la rândul lui din romanul lui Gregory Maguire. Jon M. Chu revine la regie, iar scenariul este semnat de Winnie Holzman, împreună cu Dana Fox. Muzica filmului îi reunește pe Stephen Schwartz și John Powell. 

Unul dintre lucrurile interesante ale acestei părți este că nu se limitează la transferarea pe ecran a actului al doilea al musicalului. Stephen Schwartz a compus și două cântece noi special pentru film, „No Place Like Home” și „The Girl in the Bubble”. Ambele au ajuns ulterior nominalizate la Globurile de Aur pentru Best Original Song. 

Cynthia Erivo și Ariana Grande duc mai departe două personaje care funcționează aproape ca imagini în oglindă. Elphaba este condamnată public tocmai atunci când încearcă să se opună sistemului, în timp ce Glinda beneficiază de aprobarea acelui sistem, dar descoperă treptat costul compromisurilor făcute pentru a rămâne în interiorul lui. Relația lor este astfel mai mult decât o prietenie pusă la încercare; devine confruntarea dintre reputație și caracter, dintre imaginea pe care societatea o construiește despre cineva și omul care există dincolo de acea imagine.

Filmul închide povestea începută în „Wicked” (2024), primul film devenind între timp un succes uriaș: Universal îl descrie drept cea mai de succes adaptare cinematografică a unui musical de Broadway, cu aproximativ 750 de milioane de dolari încasați la nivel mondial la momentul prezentării părții a doua. Primul film a primit zece nominalizări la Oscar și a câștigat premiile pentru costume și scenografie. 

Ce mi-a plăcut:
Mi-a plăcut faptul că partea a doua nu încearcă pur și simplu să repete farmecul primului film. Povestea a crescut odată cu personajele și are acum o greutate pe care primul film doar o pregătea. Relația dintre Elphaba și Glinda rămâne centrul emoțional, iar Cynthia Erivo și Ariana Grande reușesc să păstreze legătura dintre cele două chiar și atunci când personajele lor sunt separate de alegeri, de putere și de imaginea pe care lumea și-a construit-o despre fiecare.

Mi-a plăcut foarte mult și ideea fundamentală pe care filmul o dezvoltă: cât de ușor poate puterea să stabilească cine este „bun” și cine este „rău”. Elphaba nu devine rea pentru că lumea o numește astfel, după cum nici Glinda nu devine automat bună pentru că lumea îi oferă acest titlu. Dincolo de muzică, costume și spectacol, tocmai această inversare a perspectivei face ca universul „Wicked” să fie mai interesant decât o simplă reinterpretare a poveștii din Oz.

Cu ce am rămas:
Cu ideea că istoria unui om poate fi complet diferită de reputația lui. Uneori societatea nu îi numește „buni” pe cei care fac bine și „răi” pe cei care fac rău. Uneori îi numește buni pe cei care se potrivesc poveștii oficiale și răi pe cei care o contestă.

Dar am rămas mai ales cu relația dintre Elphaba și Glinda. Există oameni care ne schimbă fără să rămână neapărat lângă noi în forma în care ne-am imaginat. Prietenia lor vorbește tocmai despre această urmă pe care un om o poate lăsa în altul. Nu toate legăturile importante sunt măsurate prin cât timp au durat sau prin felul în care s-au încheiat. Unele sunt importante pentru că, după ele, nu mai suntem exact oamenii care eram înainte.

Premii:
„Wicked: For Good” a primit cinci nominalizări la Globurile de Aur 2026: Cynthia Erivo pentru cea mai bună actriță într-un musical sau comedie, Ariana Grande pentru rol secundar, Cinematic and Box Office Achievement și două nominalizări pentru cântec original — „No Place Like Home” și „The Girl in the Bubble”. Nu a câștigat niciuna dintre aceste categorii. 

Recomandare:
Îl recomand în primul rând celor care au văzut primul „Wicked”, pentru că „For Good” nu funcționează cu adevărat ca o poveste independentă, ci ca jumătatea finală a aceleiași călătorii. Este un film pentru cei cărora le plac musicalurile spectaculoase, dar și poveștile despre prietenie, putere, propagandă, prejudecată și prețul alegerilor personale. Dincolo de universul fantastic și de muzică, cele două filme formează împreună o poveste surprinzător de matură despre cât de periculos poate deveni momentul în care o societate acceptă ca altcineva să-i spună pe cine trebuie să considere bun și pe cine trebuie să urască.