Jurnalul de Filme

Acesta este review-ul meu personal (impresii) pentru filmul „The Siege of Jadotville” (2016).

Țara: Irlanda / Africa de Sud

Gen: Dramă istorică, război, acțiune, inspirat din fapte reale

Regizor: Richie Smyth

Actori principali: Jamie Dornan (Commandant Pat Quinlan), Guillaume Canet (René Faulques), Mark Strong (Conor Cruise O’Brien), Jason O’Mara (Sgt. Jack Prendergast), Mikael Persbrandt (Dag Hammarskjöld), Danny Sapani (Moïse Tshombe), Sam Keeley (Billy „Sniper” Ready), Michael McElhatton (General McEntee). Netflix prezintă filmul drept povestea adevărată a militarilor irlandezi aflați într-o misiune ONU de menținere a păcii în Africa. 

Descriere:
„The Siege of Jadotville” reconstruiește un episod extraordinar petrecut în septembrie 1961, în timpul crizei din Congo. O companie de aproximativ 150 de militari irlandezi este trimisă de Organizația Națiunilor Unite la Jadotville, în provincia separatistă Katanga, sub comanda lui Pat Quinlan. Irlanda are atunci o armată cu experiență internațională limitată, iar oamenii lui Quinlan se trezesc într-o regiune în care interesele politice, economice și militare ale mai multor puteri se suprapun într-un conflict pe care soldații de pe teren nu îl controlează.

Poziția lor devine curând extrem de vulnerabilă. Izolați, slab sprijiniți și confruntați cu o forță mult mai numeroasă, militarii irlandezi trebuie să apere un avanpost care nu fusese conceput pentru un asediu de asemenea amploare. IFTA descrie confruntarea drept lupta unui batalion irlandez de aproximativ 150 de oameni împotriva unei forțe de circa 3.000 de militari congolezi conduși inclusiv de mercenari europeni. 

Filmul urmărește nu numai confruntarea militară, ci și ruptura dintre realitatea de pe teren și deciziile luate la nivel politic și diplomatic. Quinlan trebuie să conducă oameni aflați într-o situație aproape imposibilă, în timp ce cei care controlează operațiunea de la distanță dispun de o imagine incompletă a ceea ce se petrece.

Rezultatul este un film de război tensionat, dar și o poveste despre responsabilitatea comandantului față de oamenii săi. Curajul nu este prezentat doar prin capacitatea de a continua lupta, ci și prin capacitatea de a înțelege momentul în care orgoliul militar nu mai valorează cât viețile celor pe care îi conduci.

Detalii interesante despre film și actori:
Filmul este bazat pe cartea lui Declan Power, „The Siege at Jadotville: The Irish Army’s Forgotten Battle”, iar scenariul a fost scris de Kevin Brodbin. Pentru Richie Smyth, cunoscut anterior mai ales pentru reclame și videoclipuri muzicale realizate inclusiv pentru U2, The Verve și Bon Jovi, acesta a fost debutul în lungmetraj. 

Unul dintre cele mai importante aspecte ale poveștii reale este faptul că oamenii conduși de Quinlan au rezistat unei forțe copleșitor mai mari și, în cele din urmă, au ajuns prizonieri. După întoarcerea în Irlanda, însă, episodul nu a fost celebrat imediat drept exemplul de competență militară pe care îl vedem astăzi. Faptul că militarii se predaseră, chiar în condițiile extraordinare în care o făcuseră, a contribuit mult timp la o percepție nedreaptă asupra lor. Recunoașterea oficială a venit mult mai târziu, ceea ce conferă titlului cărții lui Declan Power – „forgotten battle” – o greutate aparte.

Jamie Dornan îl interpretează pe Quinlan foarte diferit de imaginea de star cu care o parte a publicului îl asocia la momentul apariției filmului. Personajul său nu este construit ca un erou zgomotos. Este atent, calculat și preocupat în primul rând de oamenii pe care îi comandă. Interpretarea i-a adus lui Dornan o nominalizare IFTA pentru Best Actor in a Lead Role – Film. 

Filmul pune în context și prezența ONU în Congo într-o perioadă extrem de complicată a Războiului Rece, în care decolonizarea, interesele economice legate de resursele Katangăi, rivalitățile internaționale și politica internă congoleză se amestecau. Apariția secretarului general ONU Dag Hammarskjöld plasează povestea Jadotville într-un tablou istoric mult mai larg decât simpla confruntare militară.

Ce mi-a plăcut:
Mi-a plăcut foarte mult felul în care filmul construiește personajul lui Pat Quinlan. Nu îl transformă într-un comandant care își dovedește valoarea sacrificând oameni pentru propria glorie. Dimpotrivă, competența lui se vede în pregătire, observație, disciplină și în faptul că înțelege că principala lui responsabilitate sunt oamenii aflați sub comanda sa.

Secvențele de luptă sunt spectaculoase, dar nu ele mi s-au părut partea cea mai puternică. Mult mai interesantă este disproporția dintre ceea ce știu oamenii aflați pe teren și ceea ce cred că știu cei aflați departe de el. Este una dintre slăbiciunile recurente ale marilor structuri: decizia se ia uneori la sute sau mii de kilometri de locul în care consecințele ei trebuie suportate.

Mi-a plăcut și faptul că filmul recuperează o poveste care pentru mult timp nu a ocupat locul pe care îl merita în memoria publică irlandeză. Există o formă aparte de nedreptate în a cere unor oameni să lupte pentru tine și apoi a-i lăsa să poarte rușinea unei situații pe care nu ei au creat-o.

Cu ce am rămas:
Cu ideea că există o diferență enormă între înfrângere și eșec.

Poți pierde o poziție fără să fi eșuat ca militar, după cum poți câștiga o confruntare și să fi eșuat moral. Oamenii de la Jadotville au fost puși într-o situație imposibilă, au rezistat și, în cele din urmă, comandantul lor a ales viețile oamenilor în locul unui gest inutil de eroism final.

Am rămas și cu felul în care instituțiile își pot proteja propria imagine transferând povara unui rezultat asupra celor care au avut cel mai puțin control asupra situației. Uneori istoria are nevoie de zeci de ani ca să repună responsabilitatea acolo unde trebuia să fie de la început.

Dar poate cel mai mult am rămas cu un lucru simplu: un comandant bun nu este omul care poate spune câți oameni au murit pentru ordinul lui. Este omul care, după ce a făcut tot ce putea face, înțelege că a-i aduce acasă poate fi o victorie mai importantă decât a muri împreună cu ei.

Premii:
„The Siege of Jadotville” a avut o prezență puternică la IFTA Film & Drama Awards 2017 și a câștigat trei premii: Richie Smyth – Best Director Film, Jason O’Mara – Best Supporting Actor Film, iar Tim Chauncey/Windmill Lane VFX – Best VFX. Filmul fusese nominalizat și la Best Film, Jamie Dornan la Best Actor in a Lead Role, Kevin Brodbin pentru scenariu, precum și în alte categorii tehnice. 

Recomandare:
Îl recomand nu numai celor cărora le plac filmele de război, ci mai ales celor interesați de istorie, operațiuni de menținere a păcii și relația complicată dintre decizia politică și omul trimis să o execute. Este suficient de tensionat pentru a funcționa foarte bine ca film de acțiune, dar povestea adevărată din spatele lui îi oferă o greutate pe care ficțiunea singură nu ar putea-o produce.

„The Siege of Jadotville” vorbește despre soldați, dar nu glorifică războiul. Vorbește despre competență, loialitate, responsabilitate și despre cât de mult poate dura până când o țară este pregătită să spună unor oameni pe care i-a uitat: voi nu ați fost rușinea noastră; noi am greșit că nu v-am recunoscut.