Jurnalul de Filme

Acesta este review-ul meu personal (impresii) pentru filmul „We Grown Now” (2023).

Țara: Statele Unite ale Americii
Gen: Dramă, coming-of-age
Regizor: Minhal Baig
Actori principali: Blake Cameron James, Gian Knight Ramirez, Jurnee Smollett, S. Epatha Merkerson, Lil Rel Howery

Descriere

Chicago, 1992. Malik și Eric sunt doi băieți de doisprezece ani, cei mai buni prieteni, care cresc în Cabrini-Green, uriașul complex de locuințe sociale devenit unul dintre cele mai cunoscute și controversate locuri din istoria orașului. Pentru adulți, lumea lor este definită adesea prin sărăcie, nesiguranță și limite. Pentru cei doi copii însă, același loc este teren de joacă, teritoriu al aventurilor și, mai presus de toate, acasă. 

Malik și Eric cutreieră Chicago, chiulesc uneori de la școală, inventează jocuri și privesc lumea cu acea libertate pe care numai copilăria o poate transforma într-o formă de bogăție. În fundal se află America începutului anilor ’90 și Chicago-ul lui Michael Jordan, dar filmul nu încearcă să transforme copiii în simboluri sociale. Îi lasă pur și simplu să fie copii, înainte ca realitățile locului în care cresc să înceapă să pătrundă tot mai mult în universul lor. 

„We Grown Now” este în esență o poveste despre copilărie, prietenie și sensul cuvântului „acasă”. Nu privește Cabrini-Green exclusiv prin reputația pe care complexul a dobândit-o în exterior, ci prin memoria oamenilor care au locuit acolo și pentru care aceste clădiri au însemnat și familie, vecini, jocuri, prietenii și apartenență.

Detalii interesante despre film și actori

Ideea filmului are o origine foarte personală. Minhal Baig s-a născut și a crescut în Chicago, iar în 2013, după moartea tatălui ei, s-a întors în oraș și s-a confruntat cu întrebarea ce urma să se întâmple cu locuința familiei. Casa exista încă, dar pentru ea nu mai avea același sens fără tatăl său. De aici a apărut întrebarea care avea să stea la baza filmului: ce înseamnă „acasă” atunci când locul fizic pe care îl numeai acasă nu mai există? 

Întrebarea a condus-o către Cabrini-Green, ale cărui clădiri înalte fuseseră deja demolate. Baig a petrecut mult timp discutând cu foști locuitori și documentându-se despre experiențele lor. A descoperit o diferență puternică între imaginea publică a cartierului și amintirile celor care crescuseră acolo. Foștii locuitori îi vorbeau nu numai despre dificultăți, ci și despre comunitate, copilărie și sentimentul de apartenență. Regizoarea a vrut ca filmul să păstreze ambele adevăruri, fără să romantizeze dificultățile și fără să reducă viețile oamenilor la ele. 

Cabrini-Green reprezintă o parte importantă a istoriei urbane a orașului Chicago. Complexul a devenit în timp aproape sinonim în discursul public cu problemele locuințelor sociale americane, iar ultimele sale turnuri au fost demolate înainte ca filmul să fie realizat. Tocmai de aceea, recrearea lumii din 1992 a reprezentat o parte esențială a producției. Baig nu urmărea doar reconstruirea unor clădiri, ci recuperarea sentimentului unei comunități care dispăruse fizic. 

Un alt lucru frumos este felul în care Chicago însuși devine personaj. Filmul îi scoate pe copii din limitele cartierului și îi lasă să descopere orașul, inclusiv Art Institute of Chicago. Baig a explicat că discuțiile cu foștii locuitori i-au arătat că, deși Cabrini-Green putea părea o lume separată, copiii care locuiau acolo făceau în același timp parte dintr-un Chicago mult mai mare. 

Blake Cameron James și Gian Knight Ramirez, cei doi tineri actori din centrul poveștii, poartă o mare parte din film. În jurul lor se află actori cu multă experiență, printre care Jurnee Smollett, S. Epatha Merkerson și Lil Rel Howery, însă perspectiva rămâne în primul rând cea a copiilor. 

Filmul a avut premiera mondială la Toronto International Film Festival în 2023, iar premiera americană a avut loc chiar la Chicago International Film Festival, un loc cu o semnificație specială pentru o poveste atât de legată de oraș. 

Ce mi-a plăcut

Mi-a plăcut faptul că filmul refuză să transforme sărăcia în întreaga identitate a personajelor sale. Este foarte ușor să privești din exterior o comunitate precum Cabrini-Green și să vezi numai statisticile, violența, clădirile deteriorate și eșecul politicilor publice. Dar oamenii care au crescut acolo nu și-au trăit copilăria sub forma unui raport sociologic. Au avut prieteni, familii, jocuri, vise și locuri pe care le-au iubit.

Tocmai perspectiva copiilor face filmul atât de cald. Malik și Eric nu se consideră două victime aflate într-un decor social dificil. Pentru ei există joc, competiție, imaginație și o întreagă lume de descoperit. Filmul nu ignoră realitatea din jurul lor, dar nici nu permite acelei realități să le confişte copilăria.

Mi-a plăcut și delicatețea cu care este tratată prietenia dintre cei doi. Există în copilărie prietenii care par atât de firești încât nu ne putem imagina că viața le-ar putea modifica vreodată. Nu facem promisiuni solemne și nu discutăm despre cât vor dura. Pur și simplu presupunem că celălalt va fi acolo mâine, pentru că până atunci a fost întotdeauna acolo.

Cu ce am rămas

Am rămas în primul rând cu întrebarea despre ce numim „acasă”. Uneori casa nu este clădirea, iar dispariția clădirii nu poate șterge faptul că acolo s-a desfășurat o parte din viața cuiva. Pentru cei din exterior, demolarea unor blocuri poate însemna dispariția unui proiect urban eșuat. Pentru omul care a crescut între acele ziduri poate însemna dispariția singurului loc în care își poate așeza fizic amintirile copilăriei.

Și am rămas cu contrastul dintre felul în care istoria descrie un loc și felul în care îl păstrează memoria oamenilor care au trăit acolo. Ambele pot fi adevărate în același timp. Un loc poate fi dificil, nedrept și chiar periculos și totuși să fie locul în care cineva a fost iubit, și-a întâlnit cel mai bun prieten și a fost copil.

Premii

La Toronto International Film Festival 2023, „We Grown Now” a câștigat Shawn Mendes Foundation Changemaker Award. La Chicago International Film Festival, a câștigat Audience Choice Award – Best U.S. Feature, precum și City & State Award. 

Filmul a primit și trei nominalizări importante la Film Independent Spirit Awards 2024: Best Feature, Best Cinematography pentru Pat Scola și Best Editing pentru Stephanie Filo. Ulterior a primit nominalizări la NAACP Image Awards 2025 pentru Outstanding Independent Motion Picture și pentru interpretarea tânărului Blake Cameron James. 

Recomandare

Recomand „We Grown Now” celor cărora le plac filmele despre copilărie și prietenie, dar și poveștile în care istoria socială este spusă prin oamenii care au trăit-o, nu prin statistici. Este un film cald fără să fie sentimental, nostalgic fără să idealizeze trecutul și social fără să transforme personajele în simple instrumente pentru transmiterea unui mesaj.

Este, în fond, un film despre ceva foarte simplu și foarte greu de definit: locurile dispar, oamenii pleacă, copilăria se termină, dar există lucruri care continuă să fie „acasă” mult după ce nu ne mai putem întoarce fizic la ele.