Jurnalul de Filme

Acesta este review-ul meu personal (impresii) pentru filmul „About Dry Grasses” (2023).

Țara: Turcia, Franța, Germania, Suedia, Qatar
Gen: Dramă, dramă psihologică
Regizor: Nuri Bilge Ceylan
Actori principali: Deniz Celiloğlu, Merve Dizdar, Musab Ekici, Ece Bağcı

Descriere

Samet este profesor de arte într-o școală dintr-un sat izolat din estul Anatoliei, unde își îndeplinește serviciul obligatoriu înainte de a spera la un transfer în Istanbul. După câțiva ani petrecuți acolo, privește locul în care trăiește mai degrabă ca pe o perioadă pe care trebuie să o suporte decât ca pe o comunitate căreia îi aparține. Este cultivat, inteligent și capabil să observe slăbiciunile celor din jur, dar această luciditate este însoțită de cinism și de convingerea că adevărata lui viață ar trebui să se desfășoare în altă parte. 

O acuzație apărută la școală tulbură echilibrul fragil în care trăiește el și colegul său Kenan. În aceeași perioadă, Samet o cunoaște mai bine pe Nuray, profesoară într-un oraș apropiat, o femeie inteligentă, independentă și mult mai dispusă decât el să-și confrunte propriile convingeri. Întâlnirea lor îi oferă lui Ceylan terenul pentru ceea ce îl interesează cu adevărat: nu atât evenimentele, cât oamenii și contradicțiile lor. 

„About Dry Grasses” este astfel mai puțin un film despre ceea ce i se întâmplă unui profesor într-un sat anatolian și mai mult o examinare a felului în care omul își construiește explicații despre sine. Vorbește despre deziluzie, orgoliu, singurătate, moralitate, educație și distanța dintre idealurile pe care pretindem că le avem și comportamentul nostru atunci când acele idealuri sunt puse la încercare. Ceylan însuși a spus că subiectul îi permite să exploreze opoziții precum binele și răul sau individualismul și colectivismul. 

Detalii interesante despre film și actori

Punctul de plecare al filmului a fost unul real. Akın Aksu, unul dintre coscenariști, fusese profesor timp de trei ani într-o altă regiune a Turciei și ținuse un jurnal. Nuri Bilge Ceylan l-a citit și, deși inițial nu mai voia să facă încă un film despre un profesor, materialul a continuat să-l urmărească. Câteva luni mai târziu, Ceylan, soția sa Ebru Ceylan și Akın Aksu au început să transforme acele experiențe într-un scenariu. Regizorul a povestit că scrierea a durat aproape un an și că scenariul rezultat era de aproximativ două ori mai lung decât cel pentru „Winter Sleep”. A filmat întregul material și abia la montaj a început eliminarea unor părți. 

Filmările au avut loc în estul Turciei, inclusiv în provincia Erzurum, iar peisajul nu funcționează doar ca fundal. Iarna, zăpada și izolarea geografică amplifică senzația că personajele se află într-un spațiu din care este greu să evadezi. Este un contrast foarte frumos cu titlul filmului: mare parte din poveste se desfășoară într-un peisaj acoperit de zăpadă, în timp ce ierburile uscate la care face trimitere titlul aparțin unui alt anotimp și devin imaginea unei speranțe că lumea se poate schimba. 

Filmul durează aproximativ 197 de minute, dar lungimea este caracteristică cinematografiei lui Ceylan. Conversațiile sunt lăsate să se dezvolte până când personajele trec dincolo de politețe și încep să-și dezvăluie contradicțiile. Uneori o discuție aparent obișnuită se transformă într-o confruntare despre politică, moralitate, responsabilitate sau sensul vieții. 

Merve Dizdar construiește în Nuray unul dintre personajele esențiale ale filmului. Ceylan a explicat că nu a conceput-o pur și simplu drept contraponderea „bună” a lui Samet și că, pentru el, oamenii nu se împart atât de simplu în buni și răi. Forța personajului provine inclusiv din trecutul pe care scenariul i l-a construit și din experiențele politice și personale prin care a trecut. 

„About Dry Grasses” a fost prezentat în Competiția Oficială a Festivalului de la Cannes 2023, continuând relația extraordinar de lungă a lui Ceylan cu festivalul. Până la acest film, mai mult de jumătate dintre lungmetrajele sale prezentate la Cannes plecaseră de acolo cu un premiu, iar „Winter Sleep” îi adusese Palme d’Or în 2014. 

Ce mi-a plăcut

Mi-a plăcut faptul că Nuri Bilge Ceylan nu încearcă să-l facă pe Samet agreabil pentru spectator. Îl lasă să fie inteligent și, în același timp, profund contradictoriu; capabil să analizeze defectele celorlalți, dar mult mai puțin dispus să aplice aceeași luciditate asupra propriei persoane. Este genul de personaj despre care îți poți schimba părerea de mai multe ori pe parcursul aceleiași conversații.

Foarte bune sunt tocmai dialogurile lungi. Personajele nu rostesc replici pentru a muta povestea de la punctul A la punctul B, ci vorbesc așa cum vorbesc oamenii atunci când încearcă să se convingă unul pe altul și, uneori, să se convingă pe ei înșiși. Ceylan nu grăbește conversațiile și tocmai timpul acordat lor permite apariția nuanțelor.

Mi-a plăcut mult și Nuray. Nu pentru că ar fi construită drept răspunsul moral la Samet, ci pentru că nu se lasă impresionată prea ușor de inteligența lui. Îl ascultă, îl provoacă și îl obligă să iasă din poziția confortabilă a omului care îi analizează pe ceilalți fără să accepte să fie analizat la rândul lui. Interpretarea lui Merve Dizdar justifică pe deplin atenția pe care a primit-o la Cannes.

Cu ce am rămas

Am rămas cu ideea că inteligența nu ne face automat mai lucizi în privința propriei persoane. Uneori chiar ne oferă instrumente mai sofisticate pentru a ne justifica. Putem identifica impecabil egoismul, ipocrizia sau slăbiciunile celorlalți și să construim, în același timp, explicații foarte elaborate pentru exact aceleași lucruri atunci când le facem noi.

Și am rămas cu un alt gând pe care filmul îl construiește foarte frumos: pericolul de a trăi permanent cu convingerea că viața adevărată este în altă parte. Alt oraș, alt loc de muncă, alți oameni, alt moment. Dorința de a pleca poate fi perfect legitimă, dar atunci când tot prezentul devine numai o sală de așteptare, există riscul să treacă ani din viață în care omul nu mai locuiește cu adevărat nicăieri.

Premii

La Festivalul de la Cannes 2023, Merve Dizdar a câștigat Premiul pentru cea mai bună interpretare feminină pentru rolul Nuray. Filmul fusese selectat în competiția pentru Palme d’Or. 

La Chicago International Film Festival 2023, Ece Bağcı a câștigat Silver Hugo pentru Best Supporting Performance, pentru interpretarea personajului Sevim. Filmul a primit ulterior și Lumière Award 2024 pentru Best International Co-Production. 

Recomandare

Recomand „About Dry Grasses” celor care iubesc cinematografia lentă, psihologică și construită mai ales din personaje, priviri și conversații. Nu este un film de văzut atunci când vrei două ore de divertisment ușor – și, tehnic vorbind, nici măcar nu-ți acordă privilegiul celor două ore, pentru că domnul Ceylan mai dorește încă una și șaptesprezece minute din viața ta.

Dar dacă intri în ritmul lui, primești în schimb un film foarte bogat despre oameni și despre extraordinara lor capacitate de a fi, simultan, lucizi și orbi în privința lor înșiși. Este cinema care nu încheie discuția odată cu genericul, ci îți lasă câteva întrebări cu care pleci acasă.