Jurnalul de Filme

Acesta este review-ul meu personal (impresii) pentru filmul „Warfare”.

Țara
Statele Unite ale Americii / Regatul Unit. Filmul are o durată de 95 de minute și a fost lansat cinematografic în Statele Unite pe 11 aprilie 2025, iar în Regatul Unit pe 18 aprilie. Producția aparține DNA Films, iar distribuția a fost realizată de A24. 

Gen
Război, dramă, acțiune, thriller.

Regizori
Ray Mendoza și Alex Garland, care semnează împreună și scenariul. Mendoza este fost membru al Navy SEALs și participant direct la evenimentul real pe care se bazează filmul, în timp ce Alex Garland este cunoscut pentru Ex Machina, Annihilation și Civil War. Imaginea este semnată de David J. Thompson, iar montajul de Fin Oates. 

Actori principali
D’Pharaoh Woon-A-Tai – Ray Mendoza, Will Poulter – Erik, Cosmo Jarvis – Elliott, Kit Connor – Tommy, Finn Bennett – John, Taylor John Smith – Frank, Michael Gandolfini – Lt. Macdonald, Noah Centineo – Brian, Joseph Quinn – Sam și Charles Melton – Jake. 

Descriere
Irak, 19 noiembrie 2006. Un pluton de Navy SEALs ocupă casa unei familii irakiene din Ramadi pentru a supraveghea deplasarea trupelor americane printr-o zonă controlată de insurgenți. La început, operațiunea pare una dintre numeroasele misiuni militare în care așteptarea și observația ocupă cea mai mare parte a timpului.

Apoi situația se schimbă brutal.

Poziția soldaților este atacată, există răniți grav, iar misiunea de supraveghere se transformă într-o încercare disperată de evacuare și supraviețuire. Filmul urmărește evenimentele aproape în timp real, fără a construi un erou central în sensul convențional și fără să transforme lupta într-un spectacol. Camera rămâne în apropierea oamenilor prinși în acea casă, iar spectatorul descoperă războiul prin haosul, zgomotul, frica și confuzia lor. Povestea este bazată pe mărturiile militarilor care au participat la misiunea reală. 

Detalii interesante despre film și actori
Originea filmului este neobișnuit de personală. Ray Mendoza a participat chiar la misiunea din Ramadi pe care o reconstruiește Warfare. Pentru realizarea scenariului, Mendoza și Garland au discutat cu membrii plutonului și au confruntat amintirile lor, încercând să recompună evenimentele fără să umple golurile cu invenții cinematografice. De aici vine și structura aproape în timp real a filmului. 

Există însă un motiv și mai profund pentru care Mendoza a vrut să facă filmul. Elliott Miller, unul dintre militarii răniți grav în operațiune și interpretat de Cosmo Jarvis, și-a pierdut un picior și a rămas cu dificultăți severe de comunicare. Amintirile lui despre eveniment erau fragmentare. Mendoza a explicat că una dintre motivațiile proiectului a fost reconstruirea acelei zile inclusiv pentru omul care nu o mai putea reconstrui singur din propria memorie. Filmul îi este dedicat lui Miller. 

Actorii au trecut printr-o perioadă intensivă de aproximativ trei săptămâni de pregătire militară înaintea filmărilor. Nu trebuiau doar să învețe cum să țină o armă, ci să se miște și să reacționeze ca o unitate în care fiecare gest al unuia este înțeles de ceilalți. Mendoza a urmărit tocmai eliminarea comportamentelor „de actor care joacă un soldat”. 

Filmările au avut loc în apropierea Londrei și s-au desfășurat timp de aproximativ cinci săptămâni la începutul lui 2024. O mare parte din forța filmului vine din sunet: exploziile, comenzile strigate, respirația și momentele de dezorientare sunt folosite pentru a reproduce experiența senzorială a luptei, nu pentru a o face spectaculoasă. Tocmai această componentă avea să fie una dintre cele mai premiate ale filmului. 

Ce mi-a plăcut
Mi-a plăcut faptul că Warfare refuză aproape toate convențiile prin care filmele de război încearcă să transforme lupta într-o poveste spectaculoasă. Nu există discursuri eroice construite pentru spectator și nici sentimentul că războiul trebuie să ofere neapărat o lecție frumos formulată. Există oameni care încearcă să supraviețuiască următoarelor minute.

Mi-a plăcut foarte mult și alegerea de a păstra perspectiva aproape exclusiv în interiorul grupului. Nu ni se oferă imaginea strategică a războiului și nici explicații permanente despre ceea ce se întâmplă în exterior. Soldații știu numai ceea ce pot vedea, auzi sau afla prin radio, iar spectatorul este obligat să rămână în aceeași incertitudine. Tocmai această lipsă de control face filmul atât de tensionat.

Iar distribuția funcționează ca un ansamblu, nu ca o colecție de vedete. Will Poulter, Cosmo Jarvis, D’Pharaoh Woon-A-Tai, Joseph Quinn, Kit Connor și ceilalți nu concurează pentru a deveni „eroul” filmului. Sunt membrii aceleiași unități, iar această alegere mi se pare fundamentală pentru autenticitatea poveștii.

Cu ce am rămas
Cu diferența uriașă dintre războiul privit de la distanță și războiul trăit de omul aflat în interiorul lui.

Pe hartă există operațiuni, obiective, teritorii și strategii. Într-o cameră în care un om este rănit și ceilalți încearcă să-l țină în viață, toate aceste cuvinte devin aproape abstracte. Rămân zgomotul, frica, durerea și instinctul de a-l scoate pe cel de lângă tine de acolo.

Mi se pare semnificativ și faptul că filmul pornește din memorie. Aceeași experiență este păstrată diferit de fiecare dintre cei care au supraviețuit-o, iar unul dintre ei nici măcar nu mai poate recupera întreaga poveste. Într-un fel, Warfare nu reconstruiește numai o misiune militară. Reconstruiește o bucată de memorie colectivă pentru oamenii care au fost acolo.

Recomandare
Îl recomand celor care apreciază filmele de război realiste și intense, mai apropiate de experiența imediată a luptei decât de spectacolul unui film de acțiune. Este un film greu și uneori foarte brutal, iar realismul sunetului și al rănilor îl poate face dificil de urmărit.

Nu este un film care încearcă să explice întregul război din Irak și nici să ofere răspunsuri politice simple. Își alege deliberat un spațiu foarte mic, o perioadă foarte scurtă și câțiva oameni și rămâne acolo. Tocmai această limitare îi dă forța.

Premii
Warfare a avut un parcurs important în sezonul de premii 2025–2026. La British Independent Film Awards a câștigat Best Ensemble Performance, Best Editing, Best Effects și Best Sound. A primit și o nominalizare BAFTA 2026 pentru Best Sound, precum și nominalizări la Critics Choice pentru sunet și cascadorii și la Film Independent Spirit Awards pentru imagine și montaj. Ray Mendoza și Alex Garland au primit, de asemenea, premiul pentru regie la Festivalul de Film de la Taormina.