Jurnalul de Filme

Acesta este review-ul meu personal (impresii) pentru filmul „Mickey 17”.

Țara
Statele Unite ale Americii / Coreea de Sud. Filmul are o durată de 137 de minute și a avut premiera mondială la Festivalul Internațional de Film de la Berlin, în februarie 2025. Lansarea internațională a început pe 5 martie, urmată de cea din Statele Unite pe 7 martie 2025. Filmul este produs de Warner Bros. Pictures, Plan B Entertainment și Offscreen. 

Gen
Science-fiction, comedie neagră, satiră, aventură, dramă.

Regizor
Bong Joon Ho, care semnează și scenariul, adaptat după romanul Mickey7 al scriitorului Edward Ashton. Este primul lungmetraj al regizorului după Parasite, filmul care a câștigat Palme d’Or și patru premii Oscar, inclusiv Best Picture.

Imaginea este semnată de Darius Khondji, scenografia de Fiona Crombie, montajul de Yang Jinmo, iar muzica de Jung Jae-il, colaborator al lui Bong Joon Ho și la Parasite. 

Actori principali
Robert Pattinson – Mickey Barnes, Naomi Ackie – Nasha Barridge, Steven Yeun – Timo, Mark Ruffalo – Kenneth Marshall și Toni Collette – Ylfa.

Descriere
Mickey Barnes încearcă să scape de problemele pe care le are pe Pământ și se înscrie într-o expediție de colonizare a planetei înghețate Niflheim. Numai că, fără să înțeleagă pe deplin ce acceptă, devine un „Expendable” — membrul echipajului trimis să îndeplinească misiunile în care probabilitatea de a muri este atât de mare încât nimeni altcineva nu vrea să le facă.

Există însă o soluție tehnologică: după fiecare moarte, corpul lui Mickey este „printat” din nou, iar amintirile sale sunt transferate noii versiuni.

Astfel ajunge Mickey 17.

Lucrurile se complică atunci când sistemul care ar trebui să facă această succesiune perfect controlabilă întâlnește o situație pentru care regulile coloniei nu au fost concepute. Din acel moment, ceea ce pare inițial o comedie SF absurdă începe să pună întrebări mult mai serioase despre identitate, putere și valoarea unei vieți.

Detalii interesante despre film și actori
Romanul se numește Mickey7, dar Bong Joon Ho a schimbat numărul în 17. Diferența nu este întâmplătoare: filmul imaginează pentru Mickey mai multe morți și regenerări decât cartea, ceea ce îi permite regizorului să împingă mult mai departe absurdul existenței unui om tratat literalmente ca material consumabil. Filmul este însă o adaptare destul de liberă, nu o transpunere fidelă pagină cu pagină a romanului. 

Robert Pattinson a avut o provocare neobișnuită: trebuia să diferențieze versiuni ale aceluiași om fără să transforme rezultatul într-o simplă demonstrație tehnică. Vocea, postura, ritmul vorbirii și temperamentul devin instrumente prin care versiunile lui Mickey capătă personalități recognoscibile.

Pentru secvențele în care două versiuni ale lui Mickey apar împreună, producția a combinat tehnici de filmare controlată și efecte vizuale, iar Pattinson a trebuit practic să joace față în față cu propria interpretare. Munca tehnică a filmului avea să aducă echipei nominalizări importante pentru efecte vizuale, inclusiv din partea Visual Effects Society. 

Un alt element remarcabil este lumea vizuală construită pentru Niflheim. Production designerul Fiona Crombie – nominalizată anterior la Oscar pentru The Favourite – a conceput colonia astfel încât tehnologia să nu pară elegantă și idealizată, ci industrială, incomodă și uneori aproape banală. Este o alegere potrivită pentru o lume în care o tehnologie extraordinară, capabilă să reconstruiască un om, ajunge să fie tratată ca parte a unei proceduri administrative. 

Mark Ruffalo construiește în Kenneth Marshall un lider deliberat teatral și grotesc, în timp ce Toni Collette îi amplifică universul absurd. Este una dintre metodele clasice ale lui Bong Joon Ho: exagerarea și umorul sunt folosite pentru a spune lucruri foarte serioase despre putere fără ca filmul să devină un discurs politic convențional.

În spatele filmului există și o echipă de producători impresionantă. Dede Gardner și Jeremy Kleiner, ambii câștigători de Oscar, sunt producători alături de Bong Joon Ho și Dooho Choi, iar Brad Pitt figurează printre producătorii executivi. 

Ce mi-a plăcut
Mi-a plăcut foarte mult ideea de la care pornește filmul. Nemurirea este prezentată de obicei în science-fiction ca un privilegiu extraordinar. Bong Joon Ho întoarce însă complet perspectiva: dacă poți fi readus la viață, cineva poate ajunge la concluzia că viața ta nu mai trebuie protejată.

Și de aici apare una dintre cele mai bune ironii ale filmului. O tehnologie care ar trebui să facă viața infinit mai prețioasă ajunge să permită sistemului să o considere infinit de dispensabilă.

Robert Pattinson mi se pare foarte potrivit pentru acest univers. Nu încearcă să transforme Mickey într-un erou SF convențional. Este vulnerabil, uneori ridicol, speriat, dezorientat și profund uman, iar tocmai asta îl face interesant.

Mi-a plăcut și amestecul specific lui Bong Joon Ho între comic și tulburător. Poți râde de o situație și, câteva secunde mai târziu, să realizezi că ideea din spatele ei este de fapt foarte întunecată.

Cu ce am rămas
Cu o întrebare aparent simplă: dacă putem reproduce perfect un om, am reprodus omul sau numai corpul și memoria lui?

Filmul pornește de aici și ajunge la ceva și mai apropiat de lumea noastră: cât valorează o persoană într-un sistem care o privește exclusiv prin utilitatea ei?

Mickey este valoros tocmai pentru că poate muri. Sistemul nu îi cere sacrificiul o singură dată; faptul că poate fi înlocuit transformă sacrificiul într-o rutină.

Și cred că aici science-fiction-ul devine satiră socială foarte bună. Nu trebuie să avem imprimante de oameni pentru a recunoaște mecanismul. Societățile au găsit întotdeauna categorii de oameni despre care au decis, explicit sau implicit, că pot suporta riscurile pe care ceilalți nu vor să le suporte.

Sub toată excentricitatea filmului rămâne, pentru mine, întrebarea despre demnitate: ce anume face ca o viață să fie de neînlocuit?

Recomandare
Îl recomand celor cărora le place science-fiction-ul care folosește o idee spectaculoasă pentru a vorbi despre lucruri foarte omenești. Nu este un SF clasic bazat predominant pe tehnologie, explorare spațială sau acțiune. Este în primul rând o satiră despre oameni, ierarhii, muncă, putere și identitate.

Cei care au apreciat felul în care Parasite sau Snowpiercer amestecă divertismentul cu critica socială vor recunoaște imediat vocea lui Bong Joon Ho.

Și cred că este unul dintre acele filme după care ideea rămâne mai mult decât aventura propriu-zisă: un om moare, sistemul apasă „print” și activitatea poate continua. Tocmai banalitatea procedurii este partea cea mai neliniștitoare.

Premii
Mickey 17 a avut mai ales recunoaștere în zona science-fiction, interpretare și realizare tehnică. La Critics Choice Super Awards a primit nominalizări pentru Best Science Fiction/Fantasy Movie, Robert Pattinson pentru actor și Naomi Ackie pentru actriță. Producția a primit și nominalizări ale Visual Effects Society pentru realizarea navei Niflheim și tehnologia REVIZE. 

Scenografia realizată de Fiona Crombie și echipa sa a câștigat în 2026 premiul British Film Designers Guild pentru Best Production Design – Major Motion Picture – Fantasy. Filmul este, de asemenea, nominalizat la Hugo Awards 2026 pentru Best Dramatic Presentation, Long Form, pentru scenariul și regia lui Bong Joon Ho.