Jurnalul de Filme

Acesta este review-ul meu personal (impresii) pentru filmul „Green Book” (2018).

Țara: 

Statele Unite

Gen: 

Dramă, comedie, biografic, road movie

Regizor: 

Peter Farrelly. Scenariul este semnat de Nick Vallelonga, Brian Currie și Peter Farrelly și pornește de la prietenia reală dintre pianistul Don Shirley și Tony „Lip” Vallelonga. Nick Vallelonga, unul dintre scenariști, este chiar fiul lui Tony. 

Actori principali: 

Viggo Mortensen, Mahershala Ali și Linda Cardellini. Mortensen îl interpretează pe Tony Lip, un italo-american din Bronx angajat drept șofer și om de protecție, iar Mahershala Ali îl interpretează pe Dr. Don Shirley, pianistul de excepție pe care îl însoțește într-un turneu prin sudul Statelor Unite. 

Descriere: 

În 1962, Tony Lip, un portar de club din Bronx, rămâne temporar fără serviciu și acceptă să lucreze pentru Don Shirley, un pianist afro-american rafinat și celebru, care urmează să susțină un turneu în sudul profund al Statelor Unite. Cei doi par, la început, să nu aibă aproape nimic în comun. Tony este direct, gălăgios și încărcat de prejudecățile mediului în care a crescut; Shirley este cultivat, elegant, rezervat și trăiește într-o lume aparent foarte îndepărtată de a lui.

Călătoria îi obligă însă să depindă unul de celălalt. Titlul filmului vine de la The Negro Motorist Green Book, ghidul folosit de călătorii afro-americani pentru a găsi hoteluri, restaurante și alte locuri în care puteau fi primiți în siguranță într-o Americă încă profund segregată. Pe măsură ce înaintează spre sud, succesul artistic al lui Shirley contrastează tot mai violent cu umilințele și discriminarea la care este supus în afara scenei. 

Detalii interesante despre film și actori: 

Una dintre ironiile puternice ale poveștii este poziția lui Don Shirley: oamenii îl aplaudă pentru talentul său extraordinar, îl invită să cânte în spații elegante, dar aceiași oameni îi pot refuza accesul la restaurant, la toaletă sau la un hotel din cauza culorii pielii. Filmul construiește mult din tensiunea sa tocmai din contradicția aceasta dintre admirația pentru artist și discriminarea omului.

Peter Farrelly era cunoscut înainte mai ales pentru comedii precum Dumb and Dumber și There’s Something About Mary, ceea ce a făcut din Green Book o schimbare importantă de registru în cariera sa. Viggo Mortensen, cunoscut enormului public drept Aragorn din trilogia The Lord of the Rings, a făcut pentru Tony Lip o transformare fizică evidentă, în timp ce Mahershala Ali venea deja după Oscarul câștigat pentru Moonlight. 

Filmul a provocat și controverse privind fidelitatea față de relația reală dintre Tony și Shirley și perspectiva din care este spusă povestea, familia lui Don Shirley contestând ulterior unele aspecte ale reprezentării sale. Tocmai de aceea este util să privim Green Book ca pe un film inspirat din personaje și evenimente reale, nu ca pe o reconstituire documentară exactă.

Premii: 

Green Book a fost unul dintre marii câștigători ai sezonului 2018–2019. La Premiile Oscar a câștigat Best Picture, Best Supporting Actor pentru Mahershala Ali și Best Original Screenplay. 

La Golden Globes a obținut tot trei premii: Best Motion Picture – Musical or Comedy, Best Supporting Actor pentru Mahershala Ali și Best Screenplay.  Mahershala Ali a câștigat și premiul BAFTA pentru Supporting Actor. 

Ce mi-a plăcut: 

Mi-a plăcut foarte mult că filmul vorbește despre rasism fără să transforme cele două personaje în simple simboluri. Relația dintre Tony și Shirley se construiește prin gesturi mici, conflicte, ironii, enervări și apropiere treptată. Viggo Mortensen și Mahershala Ali funcționează extraordinar împreună tocmai pentru că personajele lor sunt atât de diferite.

Mi-a plăcut și contrastul dintre demnitatea lui Shirley și situațiile profund nedemne în care este pus. Există ceva absurd și dureros în imaginea unui om suficient de valoros încât să fie invitat să cânte pentru elita albă, dar considerat insuficient de „potrivit” pentru a mânca la aceeași masă cu ea.

Cu ce am rămas: 

Cu ideea că apropierea reală dintre oameni poate distruge prejudecăți pe care argumentele abstracte nu reușesc întotdeauna să le atingă. Tony nu se schimbă pentru că cineva îi ține o lecție despre rasism. Se schimbă pentru că ajunge să cunoască un om pe care prejudecățile lui îl transformaseră anterior într-o categorie.

Dar am rămas și cu singurătatea lui Don Shirley. Este admirat, cultivat, bogat și extraordinar de talentat, dar pare să nu aparțină complet niciuneia dintre lumile între care trăiește. Tocmai această contradicție îl face, pentru mine, mult mai interesant decât simpla imagine a victimei discriminării.

Recomandare: 

Îl recomand nu doar celor interesați de filme despre rasism și istoria americană, ci și celor cărora le plac poveștile despre două persoane foarte diferite care ajung să se descopere una pe cealaltă. Este cald, amuzant pe alocuri, dureros în altele și foarte ușor de urmărit, fără ca tema lui să devină superficială.