Jurnalul de Filme

Acesta este review-ul meu personal (impresii) pentru filmul Traffic.

Țara
Statele Unite ale Americii. Filmul are o durată de aproximativ 2 ore și 27 de minute și adaptează miniseria britanică Traffik, produsă de Channel 4. 

Gen
Crimă, dramă, thriller. Este construit ca o poveste corală despre traficul internațional de droguri și despre contradicțiile „războiului împotriva drogurilor”, privite simultan dinspre autorități, traficanți, polițiști și consumatori. 

Regizor
Steven Soderbergh, după un scenariu de Stephen Gaghan. Un detaliu important este că Soderbergh a fost și directorul de imagine al filmului, creditându-se sub pseudonimul Peter Andrews. 

Actori principali
Michael Douglas – Robert Wakefield, Benicio del Toro – Javier Rodríguez, Catherine Zeta-Jones – Helena Ayala, Don Cheadle – Montel Gordon, Luis Guzmán – Ray Castro, Dennis Quaid – Arnie Metzger, Erika Christensen – Caroline Wakefield, Jacob Vargas – Manolo Sánchez și Miguel Ferrer – Eduardo Ruiz. Distribuția amplă susține cele trei fire narative care evoluează în paralel.

Descriere
Trei povești aparent separate urmăresc același fenomen din perspective complet diferite: un oficial american însărcinat să conducă lupta antidrog descoperă că problema există chiar în propria familie, un polițist mexican încearcă să supraviețuiască într-un sistem dominat de corupție, iar soția unui traficant descoperă realitatea afacerii familiei sale. Pe măsură ce poveștile avansează, granița dintre cei care combat sistemul și cei prinși în el devine tot mai complicată. 

Detalii interesante despre film și actori
Catherine Zeta-Jones era însărcinată în realitate și ea însăși i-a propus lui Soderbergh ca Helena să fie însărcinată și în film; regizorul a acceptat, considerând că situația creștea vulnerabilitatea personajului și miza poveștii. Mai simpatic este că soțul ei din viața reală, Michael Douglas, joacă și el în Traffic, dar cei doi nu au nicio scenă împreună.  Douglas, de altfel, refuzase inițial rolul lui Robert Wakefield deoarece îl considera insuficient dezvoltat. Rolul a ajuns apoi la Harrison Ford, care a lucrat cu Soderbergh la îmbunătățirea personajului, dar ulterior a părăsit proiectul; când Douglas a văzut noua versiune, i-a plăcut atât de mult încât s-a întors și a acceptat rolul.  Soderbergh a filmat el însuși pelicula și a creat deliberat aspecte vizuale diferite pentru cele trei povești – tonuri reci pentru firul lui Wakefield, o imagine mai caldă pentru Helena și filtre de culoarea tutunului plus un obturator la 45° pentru secvențele mexicane – tocmai pentru ca spectatorul să știe imediat în ce lume se află fără să-i fie explicat.  Iar Benicio del Toro și Soderbergh au insistat ca personajele mexicane să vorbească între ele în spaniolă, deși scenariul fusese scris integral în engleză; studioul a propus chiar filmarea scenelor în ambele limbi, dar cei doi au refuzat. 

Ce mi-a plăcut
Mi-a plăcut că filmul refuză să reducă traficul de droguri la o confruntare simplă între „buni” și „răi”. Îl privește ca pe un sistem în care politica, banii, corupția, dependența, familia și interesele personale se intersectează permanent. Cele trei povești permit spectatorului să vadă aceeași problemă de la nivelul străzii, al familiei și al instituțiilor care pretind că o controlează.

Cu ce am rămas
Cu paradoxul unei lupte în care fiecare victorie pare să producă o nouă formă a aceleiași probleme. Filmul arată cât de dificil este să elimini un sistem atunci când cererea, banii, puterea și corupția continuă să-l alimenteze din direcții diferite. Și poate tocmai acesta este lucrul cel mai tulburător: oamenii cred că luptă împotriva unei rețele, când de fapt încearcă să controleze un mecanism mult mai mare decât oricare dintre ei.

Recomandare
Îl recomand celor cărora le plac thrillerele inteligente despre carteluri, crimă organizată și mecanismele politice din jurul traficului de droguri. Nu este un film de acțiune clasic și nici unul care romantizează lumea cartelurilor; forța lui vine din felul în care pune una lângă alta consecințele aceluiași fenomen asupra unor oameni aflați în poziții complet diferite.

Premii
Traffic a primit 5 nominalizări la Oscar și a câștigat 4: Steven Soderbergh pentru regie, Benicio del Toro pentru actor în rol secundar, Stephen Gaghan pentru scenariu adaptat și Stephen Mirrione pentru montaj. A cincea nominalizare a fost pentru Best Picture. Și există aici o performanță rară: Soderbergh concura la Oscar pentru regie împotriva lui însuși, fiind nominalizat în același an și pentru Erin Brockovich – și a câștigat cu Traffic.