Jurnalul de Filme

Acesta este review-ul meu personal (impresii) pentru filmul The Infiltrator (2016).

Țara

Regatul Unit, Statele Unite

Gen

Dramă biografică, crimă, thriller

Regizor

Brad Furman

Actori principali

Bryan Cranston
Diane Kruger
John Leguizamo
Benjamin Bratt
Amy Ryan
Olympia Dukakis
Elena Anaya

Descriere

Florida, anii 1980. Robert Mazur este agent al Serviciului Vamal american și lucrează sub acoperire într-o perioadă în care traficul de cocaină din Columbia către Statele Unite produce sume uriașe de bani. Dar Mazur înțelege ceva esențial. Dacă vrei să ajungi la oamenii care conduc traficul, nu trebuie neapărat să urmărești drogurile. Poți urmări banii.

Sub identitatea falsă Bob Musella, el se prezintă drept un om de afaceri capabil să spele milioane de dolari fără să atragă atenția autorităților. Misiunea lui este să pătrundă suficient de adânc în sistemul financiar al cartelului Medellín încât să identifice oamenii, băncile și mecanismele care permit banilor proveniți din cocaină să intre în economia legitimă.

Alături de agentul Emir Abreu și de Kathy Ertz, care joacă rolul logodnicei sale pentru a-i susține identitatea falsă, Mazur începe să câștige încrederea unor personaje aflate tot mai aproape de rețeaua lui Pablo Escobar.

Printre ele se află Roberto Alcaino, unul dintre oamenii importanți ai organizației. Cu fiecare relație nouă, Bob Musella devine mai credibil. Și tocmai aici apare pericolul.

Pentru ca operațiunea să funcționeze, Robert Mazur trebuie să trăiască suficient de convingător viața lui Bob Musella încât oamenii din cartel să îl considere unul dintre ei. Dar cu cât aceștia au mai multă încredere în el, cu atât o singură greșeală poate deveni fatală.

Filmul este bazat pe experiențele reale ale lui Robert Mazur și pe cartea sa autobiografică The Infiltrator. 

Detalii interesante despre film și actori

Robert Mazur a existat în realitate și a lucrat sub acoperire folosind identitatea Bob Musella. Operațiunea sa a urmărit nu numai traficanții de droguri, ci mai ales infrastructura financiară care permitea cartelurilor să transforme veniturile ilegale în bani aparent legitimi. Filmul adaptează cartea scrisă ulterior de Mazur despre această perioadă. 

Bryan Cranston îl interpretează pe Mazur și a fost și producător executiv al filmului. Alegerea lui este interesantă inevitabil și prin asocierea cu Breaking Bad: de data aceasta însă Cranston se află de cealaltă parte a lumii drogurilor – este omul legii care trebuie să pară infractor pentru a putea intra în organizație. 

John Leguizamo îl interpretează pe Emir Abreu, agentul care lucrează alături de Mazur și care are un stil mult mai spontan și mai imprevizibil decât acesta.

Diane Kruger este Kathy Ertz. Pentru a face credibilă identitatea lui Bob Musella în fața oamenilor cartelului, personajul ei trebuie să joace rolul logodnicei lui, ceea ce transformă o operațiune profesională într-o identitate falsă care trebuie menținută inclusiv în cele mai personale situații. 

Benjamin Bratt îl interpretează pe Roberto Alcaino, omul prin intermediul căruia Mazur pătrunde tot mai adânc în cercurile apropiate rețelei lui Escobar. Relația dintre cei doi devine una dintre cele mai interesante ale filmului tocmai pentru că depășește treptat simpla tranzacție dintre infractor și presupusul spălător de bani. 

Unul dintre episoadele remarcabile ale operațiunii reale este și unul dintre cele mai cinematografice: identitatea Bob Musella este dusă până la organizarea unei nunți false, folosită pentru a aduce într-un singur loc persoane implicate în rețea și a permite arestarea lor. 

Ce mi-a plăcut

Mi-a plăcut foarte mult ideea centrală a filmului. În poveștile despre carteluri, atenția se îndreaptă aproape inevitabil spre droguri, asasinate, arme, teritorii și oamenii care conduc organizațiile.

The Infiltrator privește altceva. Banii. Pentru că un imperiu construit din trafic de droguri nu poate funcționa doar producând milioane de dolari. Trebuie să poată folosi acei bani. Și în momentul acela apar băncile, conturile, companiile, intermediarii și oamenii capabili să transforme bani murdari în bani care par perfect respectabili.

Mi-a plăcut foarte mult această perspectivă pentru că arată criminalitatea organizată ca pe un sistem economic, nu doar ca pe unul violent. Escobar poate controla producția și distribuția cocainei, dar fără mecanismele prin care miliardele rezultate pot intra în circuitul financiar, organizația lui are o problemă enormă. Și exact acolo atacă Mazur.

Mi-a plăcut și tensiunea produsă de identitatea sub acoperire. Robert Mazur nu trebuie doar să mintă bine. Trebuie să construiască un om care nu există.

Bob Musella trebuie să aibă personalitate, relații, bani, obiceiuri și o viață suficient de coerentă încât oamenii care își riscă libertatea și viața lucrând cu el să nu observe fisurile. Iar filmul arată foarte bine cât de complicat devine acest lucru atunci când relațiile construite pentru o operațiune încep să capete o componentă umană reală.

Roberto Alcaino nu mai este pentru Mazur doar o piesă într-un dosar. Ajunge să aibă încredere în el. Și aici apare una dintre cele mai incomode dimensiuni ale muncii sub acoperire: pentru ca operațiunea să reușească, trebuie să obții încrederea unor oameni pe care intenționezi, în cele din urmă, să-i trădezi.

Cu ce am rămas

Cu o idee foarte simplă: urmărește banii.

Organizațiile criminale pot avea lideri spectaculoși, oameni înarmați și rețele de distribuție impresionante, dar în momentul în care activitatea lor produce cantități uriașe de bani apare inevitabil nevoia de a introduce acești bani undeva în economia legitimă. Și atunci lumea aparent separată a criminalității începe să atingă lumea perfect respectabilă a finanțelor.

Acolo mi se pare că filmul devine mai interesant decât o simplă poveste despre Pablo Escobar. Pentru că un cartel nu este numai Escobar. Este o organizație. Are logistică. Are distribuție. Are oameni. Are informații. Și are finanțe. Iar dacă urmărești suficient de atent circuitul banilor, poți ajunge la oameni la care urmărirea drogurilor nu te-ar fi dus niciodată.

Am rămas și cu costul personal al infiltrării.

Robert Mazur trebuie să intre atât de adânc în viața inventată a lui Bob Musella încât granița dintre operațiune și viața personală începe inevitabil să se subțieze.

Nu poți construi luni întregi relații bazate pe încredere, chiar și cu oameni pe care îi investighezi, fără să apară ceva uman în interiorul lor. Iar când vine momentul arestărilor, succesul profesional nu șterge complet această ambiguitate.

Îl recomand – mai ales celor cărora le plac filmele inspirate din operațiuni reale și poveștile despre infiltrare. Nu este doar un film despre cartelul Medellín, ci despre infrastructura financiară fără de care un asemenea imperiu nu ar putea funcționa. Bryan Cranston este foarte bun, iar faptul că povestea pornește din experiența reală a lui Robert Mazur îi dă o tensiune suplimentară.