Jurnalul de Filme

Acesta este review-ul meu personal (impresii) pentru filmul Sicario (2015).

Țara

Statele Unite

Gen

Thriller, crimă, acțiune, dramă

Regizor

Denis Villeneuve

Actori principali

Emily Blunt
Benicio del Toro
Josh Brolin
Victor Garber
Jon Bernthal
Daniel Kaluuya

Descriere

Kate Macer este agent FBI și lucrează într-o unitate specializată în răpiri. În timpul unei operațiuni în Arizona, echipa ei descoperă într-o casă folosită de traficanți zeci de cadavre ascunse în pereți. Este primul contact al lui Kate cu dimensiunea unei lumi pe care până atunci o cunoscuse doar din exterior. La scurt timp, este recrutată de Matt Graver, un oficial american care conduce o echipă specială implicată în lupta împotriva cartelurilor mexicane.

Alături de el se află Alejandro, un consultant misterios despre care Kate primește foarte puține explicații. Misiunea o duce peste graniță, la Ciudad Juárez, într-un teritoriu în care diferența dintre operațiune militară, activitate de informații, aplicarea legii și răzbunare personală devine din ce în ce mai greu de stabilit.

Kate a intrat în echipă crezând că participă la o operațiune împotriva traficului de droguri. Treptat însă descoperă că rolul ei, obiectivele reale ale operațiunii și identitatea oamenilor cu care lucrează sunt mult mai complicate decât i s-a spus. Iar întrebarea centrală a filmului nu mai este doar dacă organizația criminală poate fi învinsă. Este cât de departe poate merge statul pentru a o învinge fără să înceapă să folosească exact metodele lumii împotriva căreia luptă.

Filmul a fost scris de Taylor Sheridan și regizat de Denis Villeneuve. În spaniolă, „sicario” înseamnă asasin plătit. 

Detalii interesante despre film și actori

Sicario a fost prezentat în competiția oficială a Festivalului de la Cannes din 2015, unde a concurat pentru Palme d’Or. 

Denis Villeneuve construiește filmul într-un mod neobișnuit pentru un thriller despre carteluri. Nu încearcă să explice permanent spectatorului ce se întâmplă. Din contră, o mare parte din tensiune vine tocmai din lipsa informației. Spectatorul știe aproximativ atât cât știe Kate. Intrăm într-o operațiune fără să cunoaștem toate regulile, iar oamenii care par să știe ce fac nu simt nicio obligație să ne explice.

Emily Blunt este centrul moral al filmului. Kate nu este naivă și nici lipsită de experiență, dar vine dintr-un sistem în care există proceduri, mandate și limite legale. Lumea în care intră funcționează după alte reguli.

Benicio del Toro construiește în Alejandro un personaj aproape opus. Vorbește puțin, observă mult și pare să cunoască această lume dintr-un loc mult mai personal decât lasă inițial să se vadă.

Josh Brolin, în rolul lui Matt Graver, aduce un al treilea tip de personaj: omul pentru care regulile nu au dispărut, dar pot deveni negociabile atunci când împiedică rezultatul dorit.

Unul dintre marile atuuri tehnice ale filmului este imaginea lui Roger Deakins. Secvențele de la graniță, peisajele deșertice și operațiunea nocturnă transformă spațiul într-o parte esențială a tensiunii.

Muzica lui Jóhann Jóhannsson contribuie enorm la atmosferă. Nu funcționează ca simplu acompaniament, ci aproape ca un avertisment continuu că ceva rău urmează să se întâmple.

BFI descrie filmul tocmai prin această tensiune prelungită și evidențiază trio-ul Emily Blunt – Benicio del Toro – Josh Brolin, precum și construcția lui Villeneuve în jurul unor secvențe lungi și controlate. 

Ce mi-a plăcut

Mi-a plăcut tensiunea. Nu tensiunea construită prin împușcături permanente, ci aceea mult mai dificil de obținut în care simți că ceva este în neregulă chiar și atunci când aparent nu se întâmplă nimic. Secvența deplasării prin Ciudad Juárez este un exemplu foarte bun. Convoiul înaintează. Oamenii observă mașinile din jur. Aparent nu se întâmplă mare lucru. Și totuși ai senzația permanentă că situația poate exploda în orice secundă.

Mi-a plăcut foarte mult și poziția în care este pusă Kate. Ea nu este spectatorul inocent care descoperă că există carteluri și oameni răi. Este agent FBI. A văzut violență. Știe ce înseamnă criminalitatea. Ceea ce nu cunoaște este o lume în care chiar oamenii care ar trebui să reprezinte legea au ajuns la concluzia că respectarea tuturor regulilor îi împiedică să lupte împotriva adversarului.

Și de aici vine partea cea mai interesantă. Matt și Alejandro nu îi spun lui Kate că legea nu contează. Pur și simplu se comportă ca și cum există situații în care obiectivul este mai important decât metoda. Filmul nu ne oferă confortul unei soluții simple. Vedem ce fac cartelurile. Vedem brutalitatea lor. Înțelegem de ce cineva ar putea ajunge la concluzia că nu poate lupta împotriva lor cu mâinile legate. Dar în același timp vedem cât de repede această logică poate distruge tocmai granița morală care ar trebui să îi separe pe cei două părți.

Și mi-a plăcut foarte mult Benicio del Toro. Alejandro nu are nevoie de discursuri lungi pentru a domina o scenă. Uneori este suficient să fie acolo.

Cu ce am rămas

Cu întrebarea dacă poți lupta împotriva unei lumi fără reguli folosind reguli. Și, dacă răspunsul este nu, apare imediat întrebarea mai grea: ce devii atunci când renunți la ele?

Sicario nu este doar despre cartelurile mexicane. Este despre zona gri creată atunci când instituțiile statului ajung să creadă că adversarul poate fi învins numai dacă ele acceptă să intre pe terenul lui. Kate reprezintă ideea că metodele contează. Matt reprezintă pragmatismul rezultatului. Alejandro reprezintă ceva și mai periculos: momentul în care războiul instituțional și răzbunarea personală ajung să se suprapună.

Și nu cred că filmul ne cere pur și simplu să alegem unul dintre ei. Ne obligă să vedem problema din toate cele trei poziții. Poate că lucrul cel mai neliniștitor este că înțelegi argumentele tuturor. Înțelegi de ce Kate refuză să accepte ceea ce vede. Înțelegi de ce Matt consideră că metodele tradiționale nu funcționează. Și, când afli povestea lui Alejandro, înțelegi inclusiv de unde vine ceea ce face el.

Dar a înțelege nu înseamnă neapărat a aproba.

Îl recomand – este unul dintre acele thrillere în care atmosfera și tensiunea sunt la fel de importante ca povestea. Nu idealizează lumea cartelurilor și nici nu transformă automat oamenii care luptă împotriva lor în eroi fără pată. Tocmai această ambiguitate îl face mult mai interesant decât un simplu film de acțiune.

Premii

Sicario a primit trei nominalizări la Premiile Oscar: Roger Deakins pentru imagine, Jóhann Jóhannsson pentru muzica originală și Alan Robert Murray pentru montaj de sunet. 

Filmul a concurat și pentru Palme d’Or la Festivalul de la Cannes din 2015.