Jurnalul de Filme

FACING EL CHAPO (2026)

Acesta este review-ul meu personal (impresii) pentru filmul Facing El Chapo (2026).

Țara

Mexic

Gen

Acțiune, crimă, thriller, dramă polițistă

Regizor

Chava Cartas

Actori principali

Alfonso Herrera
Noé Hernández
Héctor Kotsifakis
Juan Pablo Cruz García
Paola Fernández

Distribuția și regia sunt confirmate de Netflix; Alfonso Herrera îl interpretează pe Arturo Carmona, Noé Hernández pe Héctor Rosales, iar Héctor Kotsifakis pe Joaquín „El Chapo” Guzmán. 

Descriere

Mexic, ianuarie 2016.

Joaquín „El Chapo” Guzmán, liderul cartelului Sinaloa și unul dintre cei mai căutați oameni din lume, este din nou pe fugă după spectaculoasa sa evadare din închisoarea de maximă securitate Altiplano.

Autoritățile mexicane îl caută, Marina desfășoară o operațiune pentru capturarea lui, iar undeva pe drum doi polițiști federali, Arturo Carmona și Héctor Rosales, se apropie fără să știe de omul pe care îl caută o țară întreagă.

Ceea ce începe ca o tură aparent obișnuită se transformă într-o situație pe care niciunul dintre ei nu și-ar fi putut-o imagina.

În timpul unei opriri a unui vehicul furat, cei doi polițiști descoperă că bărbatul aflat în fața lor este chiar El Chapo.

Din acel moment, filmul își construiește tensiunea în jurul unei întrebări foarte simple: ce faci atunci când omul pe care tocmai l-ai prins are suficientă putere, suficienți bani și suficienți oameni în jurul lui încât să transforme respectarea legii într-un risc pentru propria ta viață?

El Chapo încearcă să cumpere libertatea cu o ofertă de milioane, în timp ce oamenii săi încearcă să-l găsească. Cei doi polițiști trebuie să supraviețuiască suficient de mult încât să-l poată preda autorităților.

Filmul este inspirat din evenimentele reale care au dus la recapturarea definitivă a lui Joaquín Guzmán în ianuarie 2016 și mută deliberat centrul poveștii de la celebrul narcotraficant către oamenii care au participat la capturarea lui. 

Detalii interesante despre film și actori

Titlul original al filmului este La Captura, iar pentru distribuția internațională Netflix a fost folosit titlul Facing El Chapo. Filmul a fost lansat pe Netflix la 21 august 2026. 

Scenariul este semnat de Bernardo Esquinca și are la bază o cronică a jurnalistului și scriitorului mexican Héctor de Mauleón. 

Unul dintre cele mai interesante lucruri este alegerea perspectivei. Chava Cartas a explicat că a vrut să se îndepărteze de tendința producțiilor care transformă narcotraficanții în personaje aproape mitologice și să pună accentul pe cei doi polițiști implicați în capturare. Regizorul a vorbit explicit despre dorința de a recupera figura „eroului” într-un gen dominat adesea de fascinația pentru narcos. 

Alfonso Herrera joacă rolul lui Arturo Carmona, iar Noé Hernández este Héctor Rosales. Chava Cartas a povestit că s-a gândit la Herrera încă din etapa citirii scenariului, pentru prezența pe care o asocia cu imaginea polițiștilor federali. În cazul lui Noé Hernández, alegerea a fost interesantă tocmai fiindcă actorul este cunoscut pentru numeroase personaje negative, iar aici regizorul a vrut să-l distribuie în rolul unui polițist aflat de partea legii. 

Pentru rolul lui Cholo Iván, șeful securității lui El Chapo, producția l-a ales pe Juan Pablo Cruz García, originar chiar din Sinaloa. Regizorul a insistat asupra autenticității accentelor și expresiilor regionale și a preferat actori care puteau reda natural felul de a vorbi din zonă. 

Héctor Kotsifakis îl interpretează pe El Chapo fără ca filmul să transforme personajul în centrul absolut al poveștii. El este amenințarea în jurul căreia se mișcă acțiunea, dar filmul rămâne în primul rând povestea polițiștilor care trebuie să decidă ce fac după ce îl au în mâinile lor. 

Ce mi-a plăcut

Nu pot spune că Facing El Chapo este un film extraordinar din punct de vedere cinematografic.

Dar mi-a plăcut.

Și mi-a plăcut în primul rând pentru că pornește de la fapte reale și alege un moment foarte interesant dintr-o poveste despre care s-au făcut deja nenumărate filme, documentare și seriale.

Despre El Chapo știm ascensiunea, cartelul Sinaloa, războiul drogurilor, evadările spectaculoase și relația lui cu autoritățile mexicane și americane.

Aici însă nu urmărim construirea imperiului.

Urmărim momentul în care imperiul nu-l mai poate proteja.

Mi-a plăcut foarte mult ideea celor doi polițiști care ajung aproape întâmplător în fața unuia dintre cei mai căutați oameni din lume și trebuie să ia o decizie într-o situație în care probabil nimeni nu îi pregătise vreodată să se afle.

Este ușor să vorbești abstract despre integritate.

Este mult mai complicat atunci când omul pe care trebuie să-l arestezi îți poate oferi o avere pentru a-l elibera și, în același timp, oamenii lui te caută.

Filmul funcționează tocmai pentru că reduce pentru o vreme întreaga lume uriașă a cartelului Sinaloa la câțiva oameni, o mașină și o decizie.

Mi-a plăcut și faptul că El Chapo nu este prezentat ca eroul fascinant al propriei legende. Filmul nu încearcă să mă facă să admir puterea narcotraficantului, ci să mă uit la oamenii mult mai puțin cunoscuți care au ajuns să participe la sfârșitul fugii lui.

Cu ce am rămas

Cu ideea că uneori evenimentele istorice foarte mari ajung să depindă, pentru câteva minute, de oameni absolut obișnuiți.

După toate operațiunile, informațiile, resursele și oamenii mobilizați pentru găsirea lui El Chapo, există ceva aproape absurd în faptul că unul dintre cei mai căutați oameni ai planetei ajunge în mâinile unor polițiști aflați într-o situație pe care probabil nu și-ar fi imaginat-o la începutul turei.

Și mai este ceva.

Privim adesea marile organizații criminale din perspectiva liderilor lor. Le știm numele, poreclele, averile, rivalitățile și poveștile.

Mult mai rar știm numele oamenilor care au stat de cealaltă parte.

Facing El Chapo schimbă pentru o oră și jumătate perspectiva.

Nu este povestea despre cum El Chapo a devenit El Chapo.

Este povestea despre momentul în care niște oameni au trebuit să decidă dacă puterea lui era suficientă pentru a-i face să renunțe la ceea ce aveau de făcut.

Îl recomand – nu pentru că ar fi unul dintre marile filme despre lumea cartelurilor, ci pentru perspectiva lui, pentru ritmul bun și mai ales pentru faptul că pornește de la unul dintre acele episoade reale care par scrise special pentru cinema.

Și recunosc că tocmai partea operațională mi-a plăcut cel mai mult: urmărirea, capturarea, oamenii care încearcă să țină situația sub control și momentul în care o operațiune uriașă se închide în jurul unui singur om.