Jurnalul de Filme

Acesta este review-ul meu personal (impresii) pentru serialul El Cartel (2008–2010).

Țara

Columbia

Gen

Crimă, dramă, thriller, serial inspirat din fapte reale

Regizori

Luis Alberto Restrepo

Gabriel Casilimas

Actori principali

Manolo Cardona

Karen Martínez

Diego Cadavid

Robinson Díaz

Fernando Solórzano

Julián Arango

Descriere

Columbia, anii în care traficul de cocaină transformă cartelurile în adevărate imperii economice și criminale.

Martín González este un tânăr care privește lumea traficanților de droguri de la margine și vede înainte de toate ceea ce această lume pare să ofere: bani, putere, respect și acces la o viață pe care altfel nu și-ar putea-o permite. Intrarea este relativ simplă. Ieșirea nu mai este.

Martín începe să lucreze pentru Oscar Cadena, unul dintre oamenii importanți ai cartelului din Pacific, și pătrunde treptat într-un sistem în care succesul se măsoară în transporturi de cocaină, milioane de dolari și teritorii controlate. La început, ascensiunea pare spectaculoasă. Banii vin repede. Relațiile se schimbă. Oameni care înainte păreau inaccesibili devin parteneri. Puterea creează impresia că aproape orice problemă poate fi rezolvată.

Dar odată cu banii vin și lucrurile pe care această lume nu le afișează atunci când recrutează oameni noi: trădarea, paranoia, asasinatele, extrădarea, războaiele dintre organizații și imposibilitatea de a mai ști cu adevărat în cine poți avea încredere.

Povestea se extinde de la destinul lui Martín către conflictele dintre marile organizații ale narcotraficului columbian și către relația acestora cu autoritățile, informatorii și agențiile americane.

Serialul este inspirat de cartea El Cartel de los Sapos, scrisă de Andrés López López, fost traficant de droguri care și-a construit relatarea pornind din propria experiență în lumea cartelurilor columbiene.

Detalii interesante despre serial și actori

Una dintre particularitățile serialului este tocmai apropierea de evenimente și personaje reale.

Andrés López López, autorul cărții care stă la baza producției, a făcut parte din lumea traficului columbian de droguri. După ieșirea din această lume, experiențele sale au devenit materia primă pentru El Cartel de los Sapos.

Din motive evidente, serialul schimbă numele multor personaje.

Martín González, interpretat de Manolo Cardona, este inspirat chiar de Andrés López López.

Oscar Cadena, interpretat de Fernando Solórzano, este asociat cu Orlando Henao Montoya, una dintre figurile centrale ale cartelului Norte del Valle.

Pepe Cadena, interpretat memorabil de Robinson Díaz, este inspirat de Juan Carlos Ramírez Abadía, cunoscut sub porecla „Chupeta”, unul dintre cei mai importanți traficanți columbieni ai perioadei.

Serialul devine astfel un joc interesant pentru spectatorul care cunoaște istoria cartelurilor: personajele poartă alte nume, dar multe dintre evenimente, alianțe și conflicte trimit destul de transparent la persoane reale.

Prima parte urmărește în special ascensiunea lui Martín și lumea în care acesta intră. În partea a doua, perspectiva se lărgește și consecințele destrămării alianțelor dintre traficanți devin tot mai importante.

Manolo Cardona reușește să facă personajul central suficient de carismatic încât spectatorul să îl urmărească, fără ca acest lucru să elimine responsabilitatea lui pentru alegerile făcute.

Robinson Díaz este însă unul dintre actorii care rămân cel mai ușor în memorie. Pepe Cadena poate fi amuzant, extravagant și aproape simpatic într-un moment, pentru ca imediat după aceea să redevină omul extrem de periculos care este.

Serialul a avut un succes foarte mare în Columbia și a fost unul dintre titlurile care au contribuit la popularizarea internațională a producțiilor columbiene despre lumea narcotraficului.

Ce mi-a plăcut

Mi-a plăcut faptul că El Cartel nu spune doar povestea unui mare lider. Asta îl diferențiază de multe dintre producțiile despre Pablo Escobar sau El Chapo. Aici vedem mai degrabă un ecosistem. Un cartel nu este un singur om. Este alcătuit din oameni care produc, transportă, negociază, spală bani, cumpără protecție, furnizează informații, trădează, formează alianțe și apoi încearcă să supraviețuiască atunci când alianțele se destramă. Și tocmai această structură face serialul interesant.

La început pare că intrarea în lumea narcotraficului este o scurtătură către succes. Dar cu fiecare treaptă urcată crește și numărul lucrurilor care pot fi pierdute.

Mi-a plăcut și faptul că personajele nu sunt construite doar în jurul violenței. Le vedem în familie, în relații, în prietenii și în momente aproape banale. Iar această normalitate este uneori mai tulburătoare decât scenele violente, pentru că arată cât de ușor poate deveni extraordinarul parte din viața cotidiană.

Oamenii discută despre milioane de dolari și transporturi de cocaină aproape cu aceeași naturalețe cu care alții ar discuta despre o afacere obișnuită. Și apoi există trădarea. În această lume, aproape fiecare alianță conține posibilitatea propriei distrugeri.

Prietenul de astăzi poate deveni informatorul de mâine, partenerul poate deveni rival, iar omul pe care l-ai protejat poate ajunge să negocieze cu autoritățile folosind informațiile pe care le știe despre tine.

Serialul arată foarte bine cum o lume construită pe loialitate declarată ajunge, paradoxal, să fie una în care aproape nimeni nu poate avea încredere în nimeni.

Cu ce am rămas

Cu cât de repede succesul poate deveni captivitate. La început, personajele vor să intre. Mai târziu, multe dintre ele ar da aproape orice să poată ieși. Dar între timp știu prea multe, au prea mulți dușmani, sunt căutate de autorități sau au construit o viață care nu mai poate exista în afara sistemului. Și am rămas cu ceva ce apare aproape în toate poveștile reale despre marile carteluri. Din exterior vedem averea. Casele. Mașinile. Avioanele. Puterea.

Dar, după un anumit punct, oamenii care posedă toate aceste lucruri nu mai pot merge liniștiți pe stradă, nu mai știu cine îi va trăda, nu mai pot călători liber și uneori nici măcar nu mai pot dormi două nopți în același loc.

Au cumpărat aproape orice și, în procesul acesta, și-au pierdut tocmai libertatea pe care credeau că banii le-o vor oferi. Mi se pare și foarte interesant faptul că prăbușirea acestor organizații nu vine întotdeauna numai din presiunea autorităților. Uneori sistemul începe să se devoreze singur. Rivalitățile, orgoliile, suspiciunile și trădările fac o parte din muncă înainte ca poliția să ajungă la ușă.

Îl recomand celor cărora le plac serialele ample despre lumea cartelurilor și care vor mai mult decât povestea unui singur narcotraficant celebru. El Cartel are avantajul unei perspective venite din interiorul acestei lumi și urmărește foarte bine felul în care promisiunea banilor și a puterii se transformă treptat într-o existență dominată de frică, neîncredere și supraviețuire.