Jurnalul de Filme

Acesta este review-ul meu personal (impresii) pentru filmul Valmont (1989).

Țara

Franța / Marea Britanie

Gen

Dramă, romantic, dramă de epocă

Regizor

Miloš Forman

Actori principali

Colin Firth
Annette Bening
Meg Tilly
Fairuza Balk
Henry Thomas
Siân Phillips
Jeffrey Jones

Descriere

Franța secolului al XVIII-lea, într-o aristocrație pentru care seducția poate fi distracție, armă și instrument de răzbunare.

Marchiza de Merteuil află că fostul ei amant urmează să se căsătorească cu tânăra Cécile de Volanges și hotărăște să se răzbune. Pentru aceasta apelează la vicontele de Valmont, seducător experimentat și fostul ei iubit.

Valmont are însă propria provocare: Madame de Tourvel, o femeie căsătorită și virtuoasă, pe care dorește să o cucerească tocmai pentru că pare inaccesibilă.

De aici începe un joc complicat de seducție, orgoliu și manipulare în care oamenii cred că pot controla dorințele și sentimentele celorlalți fără să riște nimic ei înșiși.

Povestea ne este cunoscută: Valmont este o altă adaptare a romanului epistolar Les Liaisons dangereuses al lui Pierre Choderlos de Laclos, aceeași operă care stă la baza filmului Dangerous Liaisons. Dar Miloš Forman alege o tonalitate diferită. Filmul său este mai luminos, mai senzual și uneori mai jucăuș, fără ca jocurile personajelor să devină mai puțin periculoase.

Detalii interesante despre film și actori

Valmont a apărut la numai un an după Dangerous Liaisons, ceea ce a făcut inevitabilă comparația dintre cele două filme. Totuși, Miloš Forman și scenaristul Jean-Claude Carrière construiesc o interpretare proprie a romanului lui Laclos. 

Colin Firth era încă la începutul carierei sale cinematografice și îl joacă pe Valmont cu mai multă tinerețe și spontaneitate decât versiunea mult mai întunecată construită de John Malkovich în Dangerous Liaisons.

Annette Bening, aflată și ea la începutul carierei în cinema, îi oferă Marchizei de Merteuil farmec, inteligență și o energie aproape ludică. Personajul rămâne manipulator, dar interpretarea ei îl face diferit de marchiza rece și calculată a lui Glenn Close.

Meg Tilly o interpretează pe Madame de Tourvel, iar Fairuza Balk, foarte tânără la momentul filmărilor, este Cécile de Volanges.

Unul dintre marile atuuri ale filmului este lumea vizuală creată în jurul personajelor. Costumele realizate de Theodor Pištěk au fost nominalizate la Oscar. 

Ce mi-a plăcut

Mi-a plăcut faptul că, deși spune practic aceeași poveste ca Dangerous Liaisons, Valmont nu încearcă să copieze filmul lui Stephen Frears.

Atmosfera este diferită. Există mai multă senzualitate, mai multă lumină și chiar momente de umor. Personajele par uneori că se joacă, iar tocmai această aparentă ușurință face consecințele jocului lor cu atât mai interesante.

Colin Firth construiește un Valmont fermecător și mai puțin amenințător. Înțelegi foarte ușor de ce femeile sunt atrase de el.

Mi-a plăcut și Annette Bening. Marchiza ei este inteligentă și manipulatoare, dar nu pare permanent înghețată în propria strategie. Există viață, vanitate, dorință și plăcerea jocului.

Iar decorurile și costumele fac ca lumea aristocrației franceze de dinaintea Revoluției să nu fie doar fundalul poveștii, ci aproape un personaj.

Cu ce am rămas

Cu cât de mult poate schimba un regizor aceeași poveste.

Personajele, relațiile și mecanismul seducției ne sunt deja cunoscute din Dangerous Liaisons, dar Valmont schimbă temperatura poveștii. Acolo unde primul film este rece, precis și aproape nemilos, acesta este mai cald, mai senzual și mai omenesc.

Și totuși rezultatul conduce spre aceeași idee: oamenii pot transforma iubirea într-un joc numai atât timp cât nu ajung ei înșiși să simtă.

În momentul în care apare sentimentul adevărat, regulile inventate de ei nu mai valorează mare lucru.

Îl recomand mai ales văzut alături de Dangerous Liaisons. Nu pentru a decide neapărat care dintre cele două filme este „mai bun”, ci pentru plăcerea rară de a vedea cum aceeași sursă literară poate produce două lumi cinematografice atât de diferite.

Premii

Valmont a primit o nominalizare la Premiile Oscar pentru Cele mai bune costume, realizate de Theodor Pištěk. Premiul a fost câștigat în acel an de Phyllis Dalton pentru Henry V.