Jurnalul de Filme

Acesta este review-ul meu personal (impresii) pentru filmul The Rock (1996).

Țara

SUA

Gen

Acțiune, thriller, aventură

Regizor

Michael Bay

Actori principali

Sean Connery
Nicolas Cage
Ed Harris
John Spencer
David Morse
Michael Biehn
William Forsythe

Descriere

Un grup de pușcași marini conduși de generalul Francis X. Hummel ocupă fosta închisoare Alcatraz și ia ostatici turiștii aflați pe insulă.

Hummel nu este însă un terorist obișnuit. Este un militar decorat, revoltat de faptul că soldații americani morți în misiuni clandestine au fost abandonați de statul pe care l-au servit, iar familiile lor nu au primit nici măcar recunoașterea sacrificiului făcut.

Pentru a forța guvernul american să plătească despăgubiri familiilor acestora, Hummel amenință San Francisco cu rachete încărcate cu un agent chimic mortal.

FBI-ul are nevoie de două lucruri aproape imposibile.

Primul este Stanley Goodspeed, specialistul în arme chimice care știe cum poate fi neutralizat agentul toxic, dar a cărui experiență de luptă este practic inexistentă.

Al doilea este un om capabil să pătrundă în Alcatraz.

John Patrick Mason, fost agent britanic ținut de zeci de ani în custodia americanilor fără proces, este singurul om despre care se crede că a reușit vreodată să evadeze din celebra închisoare.

Goodspeed și Mason sunt astfel obligați să lucreze împreună într-o operațiune în care timpul se măsoară în minute, iar un eșec ar putea însemna moartea a zeci de mii de oameni.

The Rock este cinema de acțiune în forma lui cea mai spectaculoasă: ritm, tensiune, umor, muzică memorabilă și trei personaje centrale foarte diferite, fiecare cu propriile motive pentru a face ceea ce face.

Detalii interesante despre film și actori

The Rock este unul dintre filmele care au definit stilul lui Michael Bay: montaj rapid, cadre spectaculoase, explozii, urmăriri și o miză care crește aproape permanent. Filmul a fost produs de Jerry Bruckheimer și Don Simpson. 

Nicolas Cage îl joacă pe Stanley Goodspeed exact în punctul de echilibru dintre specialistul foarte competent și omul care nu este deloc pregătit pentru lumea în care tocmai a fost aruncat. Goodspeed știe tot ce trebuie să știe despre arme chimice; problema este că informația trebuie aplicată în timp ce oamenii trag în el.

Sean Connery îi oferă lui John Mason autoritatea, ironia și calmul unui om care pare să fi văzut deja totul. Mason este în același timp prizonier, ghid, fugar și unul dintre puținii oameni de care FBI-ul are nevoie mai mult decât și-ar dori să recunoască.

Connery a fost și producător executiv al filmului. 

Ed Harris este însă esențial pentru ca povestea să funcționeze. Generalul Hummel nu este construit ca un răufăcător lipsit de motivație. Revolta lui pornește dintr-o nedreptate reală, chiar dacă mijloacele pe care le alege îl duc într-un loc din care devine tot mai greu să se întoarcă.

Iar muzica este una dintre marile forțe ale filmului. Nick Glennie-Smith și Hans Zimmer sunt creditați pentru muzică, iar energia coloanei sonore contribuie enorm la intensitatea secvențelor de acțiune. 

Ce mi-a plăcut

Mi-a plăcut enorm ritmul filmului. The Rock aproape că nu îți permite să ieși din poveste după ce operațiunea începe.

Dar nu sunt numai exploziile și acțiunea.

Mi-a plăcut foarte mult relația dintre Goodspeed și Mason. Sunt doi oameni complet diferiți, aruncați împreună într-o situație imposibilă. Unul are cunoștințele tehnice, celălalt are experiența de supraviețuire, iar filmul îi lasă să se completeze fără să-i transforme peste noapte în ceea ce nu sunt.

Sean Connery este extraordinar. Are genul acela de prezență pentru care nu este nevoie să demonstreze permanent că personajul este periculos. Mason intră într-o încăpere și este suficient.

Mi-a plăcut și faptul că Hummel nu este un adversar simplu. Poți condamna ceea ce face fără să ignori motivul pentru care a ajuns acolo. Filmul ar fi fost mult mai puțin interesant dacă în locul lui ar fi existat doar un personaj care vrea să distrugă San Francisco pentru bani.

Și mi-a plăcut enorm finalul.

Toată tensiunea construită până atunci se concentrează în câteva minute: pericolul trebuie neutralizat, atacul aerian este deja în desfășurare, iar Goodspeed trebuie să transmită la timp semnalul că amenințarea a dispărut.

Motoarele avioanelor, comunicațiile militare, muzica, fumul verde și secundele care se scurg fac din această secvență unul dintre acele momente cinematografice pe care nu doar le urmăresc, ci le trăiesc.

Cu ce am rămas

Cu un film care îmi amintește de ce cinema-ul nu trebuie întotdeauna să fie contemplativ pentru a produce emoție adevărată.

Uneori emoția vine din tensiune.

Știi că privești un film. Știi cum funcționează construcția unei asemenea scene. Și totuși, dacă este făcută suficient de bine, pentru câteva minute toate aceste lucruri devin irelevante.

Vrei doar ca omul acela să ajungă la timp.

Vrei ca semnalul să fie văzut.

Vrei ca avioanele să primească ordinul înainte să fie prea târziu.

Iar când tensiunea se rupe, reacția poate fi la fel de puternică precum cea provocată de o dramă.

The Rock este spectaculos, exagerat exact cât trebuie, foarte bine distribuit și făcut cu o energie pe care multe filme de acțiune încearcă să o reproducă, dar puține reușesc să o păstreze timp de peste două ore.

Îl recomand – nu pentru că încearcă să fie un film profund despre condiția umană, ci pentru că știe foarte bine ce fel de film este și îl face extraordinar de bine.

Premii

The Rock a primit o nominalizare la Premiul Oscar pentru Cel mai bun sunet, pentru Kevin O’Connell, Greg P. Russell și Keith A. Wester. 

Filmul a câștigat și premiul MTV Movie Award pentru Cel mai bun duo pe ecran, acordat lui Sean Connery și Nicolas Cage, iar Nicolas Cage și Sean Connery au primit premii Blockbuster Entertainment pentru interpretările lor.