Jurnalul de Filme

Acesta este review-ul meu personal (impresii) pentru filmul Farewell, Mr. Haffmann (2021).

Țara

Franța / Belgia

Gen

Dramă, istoric, război

Regizor

Fred Cavayé

Actori principali

Daniel Auteuil
Gilles Lellouche
Sara Giraudeau
Nikolai Kinski
Mathilde Bisson

Descriere

Paris, 1941. Franța este ocupată de Germania nazistă, iar Joseph Haffmann, un bijutier evreu talentat, înțelege că situația devine tot mai periculoasă.

După ce își trimite familia departe de Paris, Haffmann intenționează să plece și el. Pentru a-și proteja atelierul, încheie o înțelegere cu angajatul său, François Mercier: acesta va prelua temporar afacerea, urmând ca totul să-i fie restituit lui Haffmann după război.

Planul eșuează însă, iar Haffmann este obligat să se ascundă chiar în subsolul propriei case.

Din acel moment, raporturile dintre personaje se schimbă radical.

François, până atunci angajatul lui Haffmann, devine omul care controlează casa, magazinul și, într-o măsură din ce în ce mai mare, soarta fostului său patron. Blanche, soția lui François, este prinsă între cei doi bărbați și între propriile dorințe, temeri și compromisuri.

Pe măsură ce ocupația continuă, succesul magazinului îi oferă lui François acces la clienți germani și la o lume care îi fusese până atunci inaccesibilă. Odată cu această schimbare apar ambiția, resentimentele și tentația puterii.

Farewell, Mr. Haffmann nu este în primul rând un film despre front sau despre marile operațiuni militare. Războiul se află în exterior, dar adevărata poveste se petrece într-o casă, într-un atelier și între trei oameni obligați să trăiască într-o situație care modifică permanent raporturile dintre ei.

Filmul este adaptat după piesa de teatru Adieu Monsieur Haffmann de Jean-Philippe Daguerre. 

Detalii interesante despre film și actori

Daniel Auteuil îl interpretează pe Joseph Haffmann cu foarte multă reținere. Personajul său pierde într-un timp foarte scurt aproape toate lucrurile care îi defineau existența: familia, libertatea, afacerea, casa și poziția socială. Totuși, Haffmann nu este construit exclusiv ca victimă. Își păstrează inteligența, demnitatea și capacitatea de a observa oamenii din jur.

Gilles Lellouche are poate rolul cu cea mai spectaculoasă transformare. François nu pornește ca un monstru. Este un om obișnuit, cu frustrări și dorințe obișnuite, căruia împrejurările îi oferă dintr-odată o putere pe care nu a avut-o niciodată.

Tocmai această evoluție îl face tulburător. Filmul nu ne arată doar ce poate face frica unui om, ci și ce poate face puterea atunci când ajunge neașteptat în mâinile lui.

Sara Giraudeau, în rolul lui Blanche, aduce multă sensibilitate unei situații care ar fi putut deveni ușor schematică. Ea nu este doar soția prinsă între doi bărbați, ci un personaj cu propriile nevoi și propriile alegeri.

Nikolai Kinski îl interpretează pe comandantul german Jünger, iar prezența lui introduce permanent în viața personajelor amenințarea lumii exterioare.

Un lucru interesant este chiar originea teatrală a poveștii. Spațiul restrâns, numărul relativ mic de personaje importante și tensiunea construită mai ales prin relațiile dintre ele păstrează ceva din mecanismul unei piese de teatru, fără ca filmul să pară static. 

Ce mi-a plăcut

Mi-a plăcut foarte mult faptul că filmul nu simplifică oamenii.

În asemenea povești este foarte ușor să împarți personajele în victime, eroi și ticăloși. Farewell, Mr. Haffmann este mai interesant tocmai pentru că urmărește felul în care oamenii se schimbă atunci când împrejurările se schimbă.

François primește putere aproape din întâmplare. La început, înțelegerea dintre el și Haffmann pare una practică, poate chiar avantajoasă pentru amândoi. Dar treptat începe să se schimbe și felul în care François se vede pe sine.

Mi-a plăcut foarte mult și inversarea raportului dintre cei doi bărbați. Patronul devine dependent de fostul său angajat, iar angajatul ajunge să dispună de casa, afacerea și libertatea patronului său.

Și, ca în multe filme franceze despre ocupația germană, mi-a plăcut profunzimea cu care este prezentată viața obișnuită în mijlocul unei situații istorice extraordinare. Oamenii continuă să iubească, să fie geloși, să dorească, să se teamă, să facă afaceri și să ia decizii personale în timp ce istoria se petrece în jurul lor.

Cu ce am rămas

Cu întrebarea pe care asemenea filme o provoacă inevitabil: ce scoate la suprafață o situație extremă dintr-un om?

Nu știm întotdeauna cine suntem atunci când viața este normală.

Este ușor să fii decent atunci când decența nu costă nimic. Este ușor să spui ce ai fi făcut într-o anumită situație atunci când nu trebuie să alegi cu adevărat.

Ocupația schimbă regulile vieții personajelor și, odată cu ele, scoate la suprafață lucruri care poate existau deja: frică, curaj, resentiment, generozitate, oportunism, dorință de putere.

Și poate aceasta este partea cea mai profundă a filmului. Nu războiul îi inventează pe acești oameni. Le creează împrejurările în care caracterul lor devine imposibil de ascuns.

Îl recomand – este un film tensionat fără să aibă nevoie permanent de acțiune, foarte bine jucat și unul dintre acele filme despre Franța ocupată care folosesc istoria nu doar pentru a reconstrui o epocă, ci pentru a vorbi despre oameni.

Premii

Farewell, Mr. Haffmann a fost eligibil în selecția pentru Premiile César 2023, însă nu figurează cu nominalizări sau premii César în palmaresul oficial al Académie des César.