Supergirl (2026)

Acesta este review-ul meu personal (impresii) pentru Supergirl (2026)

Țara

Statele Unite

Gen

Acțiune, Aventură, Fantastic, SF

Regizor

Craig Gillespie

Scenariu

Ana Nogueira, Jerry Siegel, Joe Shuster

Actori principali

Milly Alcock, David Corenswet, Eve Ridley, Matthias Schoenaerts, Emily Beecham, David Krumholtz, Jason Momoa

Descriere

Kara Zor‑El, cunoscută ca Supergirl, pornește într-o călătorie interstelară alături de un companion neașteptat, după ce un adversar nemilos lovește prea aproape de casă. Filmul urmărește transformarea ei dintr-o tânără rătăcită între lumi într-un personaj care își asumă destinul, într-un univers DC reconstruit, cu ritm alert și momente intense.

Ce mi-a plăcut

Atmosfera filmului are un ritm vizual puternic, construit pe cadre luminoase și secvențe care alternează energia cosmică cu momente de vulnerabilitate. Milly Alcock joacă cu o intensitate care dă greutate emoțională personajului, iar relația dintre Kara și Ruthye aduce un contrast interesant între duritate și fragilitate. Scenele de acțiune sunt filmate curat, cu coregrafii clare și o estetică care păstrează identitatea DCU fără să o copieze pe cea veche.

Detalii interesante despre actori

Milly Alcock vine dintr-un background puternic în roluri dramatice, iar trecerea ei în universul DC o poziționează ca una dintre cele mai promițătoare actrițe ale generației tinere. David Corenswet, noul Superman, aduce un ton diferit față de interpretările anterioare, mai cald și mai uman. Matthias Schoenaerts, în rolul lui Krem, are experiență în personaje complexe, iar aici construiește un antagonist credibil, cu o prezență intensă. Eve Ridley, în rolul lui Ruthye, oferă un contrast emoțional care susține povestea și o face mai personală.

Cu ce am rămas

Am rămas cu felul în care Milly Alcock duce personajul între furie, vulnerabilitate și maturizare, cu atmosfera care combină spațiul cosmic cu momente intime, cu modul în care filmul își construiește ritmul prin imagini clare și secvențe de acțiune bine montate. Relația dintre Kara și Ruthye aduce un echilibru între duritate și emoție, iar estetica filmului păstrează identitatea DCU într-un mod coerent. Este un film pe care îl recomand pentru interpretarea principală, pentru dinamica personajelor și pentru felul în care reușește să ofere o poveste intensă într-un univers aflat în reconstrucție. Dar,nu este la nivelul celorlalte filme DC.

“When the butterflies in your stomach fade, you finally see the person who was standing in front of you all along.” („Când fluturii din stomac se liniștesc, vezi în sfârșit persoana care a stat în fața ta tot timpul.”)

Leave a comment