Jurnalul de Filme

Acesta este review-ul meu personal (impresii) pentru The Banshees of Inisherin

Țara

Irlanda, Marea Britanie, SUA

Gen

Dramă, comedie neagră

Creator

Regia: Martin McDonagh

Actori principali

Colin Farrell, Brendan Gleeson, Kerry Condon, Barry Keoghan

Descriere

„The Banshees of Inisherin” este un film despre prietenie, ruptură și singurătate, spus cu o simplitate care doare. Pe insula fictivă Inisherin, două personaje care au fost prieteni toată viața ajung într-un punct în care unul dintre ei decide, brusc și fără explicații, că nu mai vrea să vorbească cu celălalt. De aici începe o poveste care pare mică, dar care se transformă într-o meditație despre sensul vieții, despre nevoia de a lăsa ceva în urmă și despre cât de fragilă este legătura dintre oameni. Peisajele irlandeze, tăcerile lungi, replicile tăioase și umorul amar creează o atmosferă unică, în care fiecare gest are greutate și fiecare privire spune mai mult decât cuvintele.

Detalii interesante despre actori

Colin Farrell oferă una dintre cele mai bune interpretări ale carierei sale, cu o vulnerabilitate care îl face pe Pádraic să fie atât comic, cât și sfâșietor. Brendan Gleeson, în rolul lui Colm, aduce o gravitate tăcută, un om care simte că timpul îi scapă printre degete și care își dorește să lase ceva în urmă, chiar cu prețul ruperii unei prietenii. Kerry Condon strălucește în rolul surorii lui Pádraic, vocea lucidă într-o lume mică și sufocantă, iar Barry Keoghan, cu fragilitatea lui inconfundabilă, aduce una dintre cele mai memorabile prezențe din film, un amestec de inocență, tristețe și umor involuntar.

Ce mi-a plăcut

Mi-a plăcut felul în care filmul vorbește despre prietenie fără să fie sentimental, despre rupturi fără să fie melodramatic și despre singurătate fără să fie explicit. Mi-a plăcut umorul acela sec, irlandez, care apare exact când tensiunea devine prea mare. Mi-a plăcut felul în care insula devine un personaj în sine, cu vântul, cu stâncile, cu liniștea apăsătoare. Mi-a plăcut dinamica dintre Farrell și Gleeson, doi actori care au o chimie rară și care reușesc să transforme o poveste simplă într-una universală. Și mi-a plăcut curajul filmului de a arăta cât de mult pot răni oamenii atunci când nu știu cum să-și exprime fricile.

Cu ce am rămas

Am rămas cu ideea că uneori oamenii se despart nu pentru că nu se mai plac, ci pentru că nu mai știu cine sunt. Am rămas cu imaginea unei prietenii care se destramă încet, cu gesturi mici care devin simboluri mari. Am rămas cu senzația că filmul nu vorbește doar despre doi bărbați pe o insulă, ci despre toți oamenii care simt că timpul trece și că trebuie să aleagă între liniștea lor și legăturile cu ceilalți. Este un film care rămâne în minte mult timp după ce se termină, ca o tăcere care nu se mai ridică.

„Maybe he just doesn’t like you no more.” („Poate că pur și simplu nu te mai place.”)