Jurnalul de Filme

Acesta este review-ul meu personal (impresii) pentru Goodfellas

Țara: SUA

An: 1990

Regizor: Martin Scorsese

Gen: Crimă, Dramă, Gangster

Actori principali: Ray Liotta, Robert De Niro, Joe Pesci, Lorraine Bracco, Paul Sorvino

Descriere scurtă:

Unul dintre cele mai influente filme despre crimă organizată, care urmărește ascensiunea și prăbușirea lui Henry Hill în lumea mafiei americane. Un film construit pe ritm, violență, umor negru și o autenticitate rară.

De ce trebuie văzut:

Pentru că este considerat unul dintre cele mai bune filme ale lui Scorsese și unul dintre cele mai puternice portrete ale lumii mafiote. Pentru montajul legendar, pentru coloana sonoră, pentru dinamica dintre personaje și pentru felul în care filmul reușește să fie brutal, amuzant și profund în același timp.

Detalii interesante despre actori:

– Ray Liotta a filmat scenele intense ale lui Henry Hill în timp ce își plângea tatăl, care murise cu puțin timp înainte. Durerea reală i-a dat rolului o vulnerabilitate unică.

– Joe Pesci a construit celebrul moment „Funny how?” dintr-o întâmplare reală din viața lui, când un gangster l-a întrebat exact același lucru. Scena a fost în mare parte improvizată.

– Robert De Niro a sunat zilnic adevărați foști mafioți pentru a verifica detalii despre gesturi, replici și comportamente. A cerut inclusiv informații despre cum țineau banii în buzunar.

– Lorraine Bracco a refuzat inițial rolul, temându-se că va fi tipizată, dar Scorsese i-a promis că Karen va fi „singura voce feminină autentică într-o lume de bărbați”.

– Paul Sorvino era gata să renunțe la film cu o zi înainte de filmări, crezând că nu poate juca un mafiot. A rămas după ce s-a privit în oglindă și a văzut „privirea rece” care l-a convins că poate fi Paulie.

Ce mi-a plăcut:

Ritmul nebun al filmului, felul în care Scorsese te aruncă în mijlocul lumii mafiote fără să-ți dea timp să respiri. Naratorul, montajul, umorul negru, scenele iconice, dinamica dintre Henry, Jimmy și Tommy. Și mai ales felul în care filmul arată seducția puterii și prăbușirea inevitabilă.

Cu ce am rămas:

Cu interpretarea lui Joe Pesci, care este pur și simplu explozivă – un amestec de imprevizibil, comic și terifiant. Cu Ray Liotta, care reușește să fie simultan sedus și distrus de lumea în care intră. Cu atmosfera densă, cu scenele care au intrat în istorie, cu senzația că ai asistat la o confesiune reală. Cu ideea că lumea mafiei nu este doar violență, ci și un mecanism psihologic: seducție, apartenență, frică, loialitate și trădare. Și cu felul în care Scorsese reușește să transforme o poveste reală într-o operă cinematografică.

„As far back as I can remember, I always wanted to be a gangster.”