Jurnalul de Filme

Acesta este review-ul meu personal (impresii) pentru The Godfather

Țara: SUA

An: 1972

Regizor: Francis Ford Coppola

Gen: Crimă, Dramă, Gangster

Actori principali: Marlon Brando, Al Pacino, James Caan, Robert Duvall, Diane Keaton

Descriere scurtă: Un film fundamental al cinematografiei mondiale, care urmărește familia Corleone și transformarea lentă, inevitabilă și tragică a lui Michael din fiu „curat” în cap al mafiei. O poveste despre putere, loialitate, familie și pierderea sufletului.

De ce trebuie văzut: Pentru că este considerat unul dintre cele mai mari filme făcute vreodată. Pentru construcția impecabilă a personajelor, pentru atmosfera unică, pentru muzica lui Nino Rota, pentru dialogurile care au intrat în istorie și pentru felul în care redefinește ideea de tragedie modernă.

Detalii interesante despre actori: – Al Pacino a intrat atât de profund în rolul lui Michael Corleone încât, după trilogie, a făcut aproximativ 25–27 de ani de terapie pentru a se desprinde de personaj. A spus în interviuri că Michael „i-a schimbat vocea, postura, felul de a privi lumea”. – Pacino nici măcar nu era prima alegere a studioului; Coppola a luptat pentru el. – Marlon Brando a improvizat multe momente, inclusiv scena cu pisica din birou. Pisica nici măcar nu era în scenariu. – Brando a pus șervețele în gură ca să creeze maxilarul specific lui Don Vito. – James Caan (Sonny) a învățat limbajul corporal al mafioților reali din New York. – Filmul a fost filmat în mare parte în lumină joasă pentru a accentua atmosfera de familie închisă și pericol permanent.

Cu ce am rămas: Cu tragedia lentă a lui Michael, cu felul în care Pacino construiește un om care se închide în sine până devine de nerecunoscut. Cu atmosfera densă, aproape sufocantă, cu scenele de familie care se transformă în scene de putere. Cu privirea lui Brando, cu tăcerile lungi, cu ritualurile mafiei. Cu ideea că răul nu vine brusc, ci picătură cu picătură, până când nu mai poți ieși.

„I’m gonna make him an offer he can’t refuse.”