Jurnalul de Filme

Țara: Rusia An: 2005 Gen: Dramă biografică / Istoric / Mister Regie: Igor Zaitsev Distribuție: Serghei Bezrukov, Aleksandr Mikhaylov, Sean Young, Gary Busey

Descriere: Un serial amplu și intens despre viața, gloria și moartea enigmatică a poetului Serghei Esenin, figura legendară a liricii ruse. Producția îmbină două planuri narative: în anii ’80, un colonel de miliție primește o fotografie misterioasă care îl obligă să redeschidă dosarul morții poetului, punând sub semnul întrebării versiunea oficială a sinuciderii. Pe celălalt plan, serialul urmărește viața lui Esenin: ascensiunea fulgerătoare în lumea literară, temperamentul său rebel, iubirile tumultuoase și lupta interioară a unui artist care nu s-a putut adapta mecanismelor dure ale epocii sovietice timpurii. Atmosfera este densă, poetică, cu o estetică ce surprinde perfect Rusia începutului de secol XX — cârciumi, saloane literare, spectacole, străzi pline de viață și umbre politice tot mai apăsătoare.

Bezrukov oferă una dintre cele mai puternice interpretări ale carierei sale. El nu joacă rolul lui Esenin — îl trăiește. Reușește să redea magnetismul poetului, fragilitatea lui emoțională, umorul, furia, farmecul și prăbușirea lentă sub presiunea faimei și a sistemului. Este o prezență hipnotică, un Esenin viu, credibil, sfâșietor.

Tematică: artă și destin, libertate interioară, presiunea politică, iubire, autodistrugere, mit și adevăr, investigație și memorie.

Atmosferă: poetică, melancolică, tensionată, cu scene care alternează între lumină și întuneric, între boemie și tragedie.

De ce merită văzut: Pentru că este unul dintre cele mai bune portrete cinematografice ale unui poet rus. Serialul nu idealizează și nu condamnă — arată omul Esenin, cu geniul și rănile lui. Iar firul polițist adaugă o dimensiune suplimentară, transformând povestea într-un mister captivant despre adevăr, manipulare și memorie istorică.

„Un poet nu moare când cade, ci când nu mai are pentru cine să ardă.”

“Și cărțile dădeau un ce firesc
precum le căutasem în tot teancul
și mi-a venit deodată să-ți citesc
Serghei Esenin tălmăcit de Stancu.
…………………………………………………..
Mai poți citi Esenin, lăcrima?
Nu simți un ștreang ce peste gât te strânge?
Tu nu mai ești, nu vei mai fi a mea,
dar ochii mei mai lăcrimează sânge.”

Fragment din poezia Păstrează cărțile – Adrian Păunescu